Traseu: Zarnesti-Fantana lui Botorog-Poiana Zanoaga-Curmatura-traseul Karol Lehman-Padina Inchisa-creasta pana spre Timbalul Mare-coborare pe braul Martoiului-scurta balaureala-Prapastii-Zarnesti
Scurt pe doi, asta e tura de reafacere dupa maratonul de ieri. La Gura Raului ne-am unit fortele cu gasca cepenetista dupa care am continuat impreuna. Noi veneam dupa o noapte la cort, ei dupa una de show.
Dimineata canta cucul
Cu-n ritm bun si voie buna, am urcat toti impreuna. Pam-pam. Ideea de baza a turei a fost sa ne "miscam" putin, mai ales ca era si vreme faina.
Piatra Mica
Prapastiile, Magura
Ajunsi sus in creasta vantul adia binisor. Asa ca n-am prea pierdut vremea si i-am dat bataie. Ne-am oprit la refugiu in Ascutit si ne-am ospatat....ca dupa concurs.
O creasta putin incetosata...
Cu burtile plinute
De aici, am coborat pe un nemarcat pe braul Martoiului, urmata de o scurta vizita la Printesa. De aici continuat-am spre si prin Prapastii unde ne-am despartit de Dani, care s-a dus sa-si recupereze bicicleta la Curmatura.
Ţuculoiu'
La Gura Raului am baut o bere buna, dupa care ne-am dus spre casa, zgribuliti. Ajunsi acasa, am urmat traditia apucandu-ne de gatit. Parca de data asta am gatit pui....deobicei facem peste. Au urmat apoi comentarii si impresii despre arhi-plinul weekend ce se sfarsea.
Colac peste pupaza, o tura foarte faina, relaxanta pentru picioare dupa "macelul"din ziua precedenta.
Povestea lui Cezar si Iulian . Balan inca n-a postat povestea.
Ture simple si relaxante va urez!
Scop: participarea la cel mai tare si mai renumit maraton montan de pe meleagurile noastre, respectiv terminarea concursului cu un timp de sub 6 ore.
Click pe film, sa va faceti chef
Din Sfantu am plecat la concurs Bogdan, Dan si Sorin, fiecare dintre noi participand. Echipa tehnica: Daniela, Mandi, Cipri, Andi si Diana.
Inca zambind
Toata treaba asta cu maratonul a inceput cam acum un an, cand mi-am zis ca ma las de fumat. Si atunci aveam conditie fizica si suflu, cat n-au 10 neantrenati. Doar ca sportul nu se pupa cu tigara. Asta cu fumatul se intampla pe 12.10.2010, iar ziua urmatoare, pe 13, am facut primul antrenament pentru maraton. Atunci, starnit si de ironiile ieftine venite din partea anturajului (caci din 7 insi, toti 7 fumam....hehe ce mai poşteam la noptile alea lungi de remi...) am zis ca trebuie sa am o motivatie puternica, una frumoasa chiar. S-atunci mi-am zis: "Sula verde, te duci la maraton...s-asa te dai mare sportiv, sa vedem daca esti in stare sa alergi aia 42 de km. Si din ziua aia, am inceput sa ma pregatesc....aveam la dispozitie un an, fara cateva zile. Planul era ca pana la MPC, voi mai alerga minim un alt maraton, montan neaparat. Ceea ce nu s-a intamplat pana la urma dar no. Plus participari la cat mai multe si variate concursuri.
Si deci, m-am apucat...la inceput greu tare, nici n-aveti idee ce zemuri satanice au iesit din mine pana m-am "curatat" cat de cat. Apoi n-aveam tehnica...e greu tare cand faci ceva de unul singur, cand nu e nimeni sa iti arate, sa iti explice, sa te motiveze....la capitolul asta Balan m-a ajutat mult, multe din aspectele teoretice si chiar practice fiindu-mi aratate de el. Ati zice "nu e vreo stiinta extraterestra alergatul asta"... si aveti dreptate. La nivel de alergat 4 ture de stadion sau 2 de parc n-o fi, dar cand e vorba de distante mari, cu teren accidentat, diferente de nivel mari ( peste 2000 m!), totul se schimba. Basca daca mai ai si pretentii de la tine, "sa scoti ceva"...
Asadar, inceputul greu tare....dar saptamanile au trecut iar eu am reusit sa ma tin de treaba, fara a mai atinge tigara de gura, vreodata. Ba mai mult, am devenit cel mai mare anti-fumator, majoritatea certurilor cu mamuca si cu soramea fiind din cauza asta...totodata, am hotarat atunci ca banii pe care ii dau pe tigari, sa-i dau pe excursii, echipamente si alte minuni.
Asa ca, anul a trecut, antrenamentele au curs garla. Intre timp misiunea mea s-a mai usurat un pic, caci l-am cunoscut pe taica Dan, "baiet" care a mai facut asa ceva si care intr-un fel sau altul, promoveaza miscarea si sporturile montane. Mai pe scurt, e bine sa vezi ca nu esti singur!
Hop si noi
......................................................................................................................................................................
Ziua concursului: ajungem in Zarnesti, eu cu emotii destul de mari. Ridic pachetul de concurs, ne echipam si ne apucam de incalzire. La start lume multa si buna, o gramada de cunoscuti etc etc. Startul l-am luat pe Ac/Dc, Thunderstruck. Evident ca e trebuit sa trec si peste micile ganduri negre, care inevitabil n-au intarziat sa apara....daca nu m-am antrenat destul; ce moastea caut eu aici, uite aia ce picioare au; daca ma fac de cacat si nu termin?; ma rog, cred ca le-am gasit raspunsul la fiecare in 5 secunde, ca la automotivare ma pricep.
No, start atunci!
Aliniati la start...m-ati recunoscut da?! Sunt acolo, in alb...
Imediat dupa start, emotiile au trecut, totul s-a risipit parca. Am inceput sa alerg si sa depasesc lume...de timpii intermediari din punctele de control nu ma intrebati, ca n-am chef sa-i caut. Cert e ca am mers binisor, mai bine decat ma asteptam...
Alergand spre Saua Joaca
In urcarea spre saua Funduri nu m-a intrecut nimeni, semn ca Maria-Sa, Muntele, m-a cladit cum trebuie in fiecare weekend de peste an cand m-am dus la Dansul. Ajuns sus in sa, m-am dat rapid la vale spre Spirlea-Plaiul Foii.
In jos pe Valea Urzicii
Pe la Marele Grohotis
Si pe portiunea asta am castigat vreo 15 locuri cu Nightwish-ul in casti....asta pana am pierdut castile pe undeva. Dup-aia cu telefonul pe difuzor, canta Tanja de rasuna tot Craiul.
Bunny-hop
La Spirlea, Bogdan mic si Cezar ma incurajeaza si astfel mai castig incredere. Dupa coborarea de la Spirlea m-a luat si durerea de ficat, pe care am resimtit-o puternic pana la Plaiul Foii. Aici primesc incurajari noi de la Daniela si Mandi, precum si de la restul galeriei. Ciobanas fiind, nimic nu ma remonteaza mai bine ca niste branzeturi. Asa ca infulec cateva bucatele si pornesc cu forte noi spre Diana, pe Valea Ursilor. Adica "cireasa de pe tort", cum ii spun participantii. La urcare am facut ravagii printre concurenti, castigand vreo 20 de locuri.
Plaiul Foii
De la Diana da-i blana in jos si durerea de ficatei apare iara. Ma adun si ii dau inainte.
Feelin' good, multam fain de poze Cindy si Nico Verhelst
La final am ajuns dupa 5h22m, pe 18 la categoria mea si 48 la general. Deci cu 40 de minute sub limita propusa. Imi tare multumesc si ma felicit. La anul am un nou obiectiv...
La finish am stat la povesti cu cei care au terminat, incurajand pe cei care soseau.
Sorin la hidratat, Plaiul Foii
Urmatorul de la noi a venit Dan cu 6h40m, apoi Bogdan cu 7h55m si Sorin cu 9h38.
Dan, 6h40m
Echipa tehnica, asteptand coechipierii
Cred ca am ramas printre ultimele 20 de persoane care au ramas acolo pana la ultimul concurent. Ma intreb oare, nu e frumos sa-i incurajezi si pe cei care vin mai la urma, care au izbutit mai greu? Dar au izbutit! N-au facut si ei oare, aceeasi cursa pe care ai facut-o si tu? E adevarat, nu in acelasi timp, dar nu toti s-au nascut pentru a fi sportivi performanti. Pentru unii alergarea unui maraton e o motivatie, pentru altii e o limita, pentru altii un concurs oarecare. Apreciez mai mult unul care, condus de o motivatie (oricare ar fi ea) reuseste sa invinga toti piticii aia care-ti spun: <sa stai acasa si sa nu iesi afara ca racesti; sa nu te chinui; sa stai sa te odihnesti (de parca in cosciug n-ai avea destul timp); sa nu faci aia ca e prea periculos, etc etc.>.
Pentru mine primeaza cel care isi urmeaza si are puterea de a-si indeplini visul, oricare ar fi el. Cu totii am fost (sau suntem, de ce nu?) la inceput, si niciodata n-a fost usor. De asta cred ca e cu adevarat important sa ne sustinem, caci pana la urma promovam aceeasi chestie....barem asa poate iesim din sindromu' de "tara de fotbalisti", in care ne afundam tot mai rau.
Lasand filozofiile de dimineata devreme la o parte, dupa terminarea concursului ne-am dus la un duş fierbinte, apoi la premiere. Mancare buna, atmosfera pe masura.
La premiere
Locul 18, M 18-29
Daca-ti spun "mentor", promiti sa nu te dai mare?
Dupa ce totul s-a terminat, ne-am dus la somn, la Gura Raului. Caci acolo ne-am pus corturile. Am mai gatit o portie de paste hidratate din belsug cu o bere rece, apoi un somn profund. Profund multumit.
Din nou, bucatarii
PS: Pe post de feedback, multumiri speciale celor care au organizat concursul, impecabil. Posturi bine alimentate, asistenta pe traseu buna, poze, mancare buna. Nota 10.
Sa ne vedem cu bine la anul, intr-o forma si mai buna.
Ca si minusuri, foarte mici dealtfel, 1.incercati sa puneti niste bude (scuze de exprimare) undeva langa start /sosire. Nici scoala nu era departe, dar no, e altceva cand sunt chiar acolo.
2. la anul ventilati cumva sala de premiere mai bine,caci am murit de cald, la propriu.
Dimineata am plecat in tura, in Crai, dar asta e o alta poveste.
Cine: greu de enumerat, totusi voi incerca. Cornel, Smendre, Alexandra, Balan, Bejan, Cezar, Ruxi, Bogdan mic, Heea, Freddie, Dani Spulber, Timea, Catalinux, Andi, Andrei, Cipri, Remi, Diana Petho, Diana Lazar, Edi Sonea, Madalin, Emil Pantelimon, Mama si Papa, Irina, Hegedus, Bica, Anda, Victor, Iulia, Catalnia, Ioana si prietenul ei;
Inainte de orice alta impresie sau comentariu, incep prin a multumi tuturor celor care au participat la aceasta inaugurare. Multumiri speciale oamenilor "mei". Fara ajutorul si implicarea lor nu s-ar fi intamplat mai nimic.... nemaivorbind de deliciul gulasului.
Sa-ncepem cu inceputul...
Vineri, conform programului au inceput sa soseasca invitatii. Revederi cu membrii CPNT Brasov, impresii, felicitari si multumiri, muzica buna (multumiri speciale Freddie) care ne-a (in)cantat 3 zile si 3 nopti. Am servit apoi un ditai ceaunu' de macaroane cu branza (ultimul element din ferma proprie).
Vorbele-s de prisos, eu unul am fost foarte multumit de ce a iesit...
Andrei si vreju' de fasole. Pardon, de macaroane
Am avut bucatari iscusiti
Hai la masa!
Pic si Poc
Poc si Boc
Maestrul lautar, Freddie
Deci ăăăăăă.......
Show-ul a-nceput
Si lumea s-a dezlantuit
Bine Balan
Cpnt, mereu la inaltime. Acum si cu dom' presedinte
Bică şurubică
Asta-i tatiiii
Apai vineri spre dimineata, am pornit un karaoke. Si cum la ora aia tarzie nu mai erau decat valorile adevarate in picioare, uite ce-a iesit...
Local hero
S-a rasucit Michael in mormant
Intr-un final, somnul ne-a doborat si de frica turei de maine, ne-am bagat la somn. Adica ne-am culcat la 6 si ne-am trezit la 7. Si cum tura a fost obligatorie pentru toata lumea, m-a injurat lumea cand am dat trezirea de nu exista. Pana la urma, cu o cafea s-un mic dejun i-am trezit pe toti.
Plecarea in tura...
Timea, putin speriata
Unii s-au lasat mai greu convinsi
Un căcăţel de urs
Alooo, gara?! Trebuie sa vina fraierii de la Covalpin sa faca curat, ca domnii de la rezervatie nu stiu...
Lacul Sfanta Ana, inghetat
Dupa ce ne-am amuzat putin langa lac, am urcat sus ca sa vizitam si tinovul. Intrarea costa 2 lei de persoana. De banii astia primesti atatea informatii incat daca retii 10 la suta, ai memorie buna.
Spre tinov
Lectia de biologie, in tinov
Ochi spre cer
Pana am terminat cu tinovul, a iesit si Soarele
La un moment dat, balaurind prin padure, am trezit un ditai mistretu' din boschetaris. Balan aproape s-a udat, caci pe langa el a tasnit ca o racheta.
Ghici aluna care sunt eu?
Dar aici?
Dimineata a fost demult
Dupa inca vreo ora prin padure, am ajuns din nou jos la Bixad unde toata lumea astepta baia cea "fierbinte". Pana la urma numai cei cu sange in instalatie s-au incumetat. Eu, caci apa asta imi stie gustul mai bine decat il stiu eu pe-a ei, Cezar -care vroia de mult sa se bage-n cloaca si evident, Balan.
Bine Crican
Si in timp ce unii dintre noi ne distram, altii munceau pe rupte ca s-avem cu ne indopa cand ajungem din tura. Astfel, au gatit covalpinistii un gulas din care unii au reusit sa ingroape 5 portii (cam atat de bun au reusit sa-l faca). Felicitarile mele, si cred ca si a celorlalti.
Asta concureaza cu Dacia mea la categoria "aspiratorul de gagici"
Ioska...pe langa pisc
Si dupa ce terminaram de mancat, a reinceput bascalia...
Ce bine-ti sta Balane
Old school
Middle school
Si sarba school
Dupa niscaiva show, a venit randul sa inauguram dracia. Evident, emotii maxime...
Prima cupa, nu se uita niciodata
Heea e mascota noastra
Wet wet wet
De la stanga la dreapta, domnul vice, domnisoara secretara si persoana mea
Rotitele CovAlpiniste
Mii de multumiri tuturor celor care au luat parte la eveniment
Si dupa atatea emotii si balbaieli, s-a reluat mascarada...Eduard ne-a incantat pentru o vreme.
Madalin ingandurat
Trubadurul Covalpinist
Ne-am intins iara pana tarziu in noapte...
A treia zi, duminica, am reinceput in forta, cu o ciorba deliciosa gatita ziua precedenta, tot de celebrii bucatari...si dupa ce ne-am saturat pe indelete, mintea a inceput sa ne incolteasca, astfel incat ne-am pus pe karaoke. Da' serios, de parca eram niste vedete. Eu cel putin, recunosc, greu dadeam drumul la microfon.
Totodata, la initiativa unora si insistentele altora, s-a decis sa mai ramanem inca o noapte. Multam fain Smendre, apreciez. Apreciez totodata ce sacrificii au facut baietii si fetele, pentru ca s-o mai lungim inca o noapte...doar asa, ca aveam noi chef. (daca ma-ntelegeti).
Si deci, treaba s-a reluat, pentru a treia oara. Eu, cu vocea mea deosebita (aiurea ca-s cel mai afon dintre toti, ma pot compara cu Smendre) m-am simtit ca o vedeta. Treaba mai nasoala e ca, eu am impresia ca virgula cant (desi nu se elimina cacofonia, da' cui ii pasa?) atat de bine, incat daca-mi atragi atentia ca zbier aiurea, ma si supar. :)))
Si deci..........
I wanna be a rockstar
And I am now
Or not
Am facut si mici dueturi
Zi-le Bejane
A
Fata lu' Cornel si a lu' Ruxi, de nepretuit.
Am mai avut timp si de o mica sedinta, de la presedinte la presedinte. Multumiri, impresii si alte chestii importante, ce stiti voi?! Multumiri Ioska pentru rabdare, prietenii stiu de ce!
Dimineata m-a prins alaturi de Freddie cantand Pink Floyd. Aaaa, si aproape caftind un botosanean dur, pus pe murdarit pereti si pe injurat pe Balan.
Si ca sa-i punem cumva punct si postarii asteia, mai aduc inca o data mii de multumiri celor care au luat parte.
Si cum vorba multa-i neproductiva, sa vina faptele!
PS: atasez aici si povestile catorva din participanti, posesori de bloguri si nu numai.
