Piatra Mare

Cine: Irina, Cipri si eu

Cand: 20.03.2011

Unde: masivul Piatra Mare

A fost un weekenk cu foarte multe planuite. La Cipri se anunta si sambata libera, la tembelizor se anunta ploaie (irelevant cand mergi pe munte), iar la mine se anunta....la mine se anunta ce vroiam eu sa se anunte. Asa ca, vineri seara, da-i si planifica....initial vroiam Calimani, apoi Ceahlau, apoi creasta Nemirei. Toate de 2 zile. Pana la urma ne-am dat seama ca, ori ne limiteaza echipamentul, ori banii, ori timpul....asa ca, spre-ndurerarea mea, sambata s-a scurs in casa. Totusi, pentru duminica am pus la cale o Piatra Mare, ajutat fiind si de dorinta Irinei de a descopei acest masiv. Balanta era intre Piatra Mare si Ciucas....pana la urma a castigat Piatra Mare caci, avand-o pe Irina cu noi, nu ne-am putut risca balaurind prin Ciucas. Caci oarecum asta faci, urcand din Babarunca.
Asa ca, duminica la opt am racolat-o pe Irina. Pana sa apara ea, era sa ne cumparam si schiuri de tura de la un nene cu pantalonii rupti care se plimba cu ele pe umar. Stiam ca, daca aveam noroc puteam sa luam "marfa buna" la pret mic. Pana la urma, n-am cumparat nimic caci nu erau ceea ce ne-am dorit.
A venit si Irina, am adapat furia albastra la benzinarie dupa care ne-am indreptat la Dambu' Morii.
Ajungem la panou, si, pana sa alegem un traseu (oscilam intre Sirul Stancilor si Drumul Familiar la urcare, iara coborare musai prin canion) m-a apucat o treaba. Si ce-i de lauda in asta ati intreba....pai nu asta e lauda, ci ceea ce am gasit e de laudat. S-anume buda domn'le. Nu stiu daca e amenajata de cei care administreaza canionul, salvamont, etc. Si nici nu-mi pasa. Cert e ca e functionala, e curata in limita posibilitatilor si se poate folosi. Deci da!

Pana la urma am plecat pe "Drumul Familial" insotiti de o ninsoare d-aia cu fulgi mari si obraznici.

Alb....si verde

Cipri a stat pe bratul bunicului

Iara noi ne-am imbratisat ca doi prieteni vechi

 

Ajunsi pe la 1300 de metri am constatat ca zapada e stapana teritoriului. Asa ca, ne-am pus parazapezile si am continuat.

Irina

Zapada mare mon'cher

Ajunsi in poiana de dedesubtul cabanei, am luat repede directia corecta. Caci data trecuta ne-am invartit orbecaind in jurul cabanei. Am avut atunci noroc cu cainele, care ne-a simtit si ne-a ghidat "acustic". Faza draguta e ca acuma erau 2 caini, care semanau aproape leit. Genul de caine care "se bate cu ursul". Mare, alb, cu o blana groasa si creata. Ne-au venit in intampinare, dand din coada stufoasa. Numai ca, unul dintre ei(as zice ca era masculul) l-a marait pe Cipri, fara vreun motiv anume. Moment in care, i-am lasat in pace de urgenta si am intrat in cabana. In cabana ne-am hidratat, am inghitit cate o prajiturica facuta de Irina (caci nici eu si nici Cipri n-am luat o farama de mancare la noi), am schimbat hainele ude, si am discutat cateva aspecte legate de fosti profesori. Iara inainte de plecarea spre varf, eu am iesit la buda. Cand ma intorceam, una din jivine ma astepta pe trepte, dand din coada. Eu, mare iubitor de caini si animale am zis sa-l mangai putin....numai ca jivina avea alte planuri. Si-a ridicat "buzele" si mi-a aratat intreg arsenalul de colti, maraind. Iara cand un caine face asta, e pericol iminent de a fi muscat. Noroc ca, cu un calm incredibil mi-am retras mana incetisor. Caci daca trageam mana rapid sau daca il mangaiam, sigur incerca sa ma guste. Si doar anul trecut la Curmatura mi-am promis sa nu mai mangai cainii straini, caci si atunci, unul din saint bernazii aia mari si blanzi a sarit dupa mana, asta in timp ce il mangaiam. Si nu recomand nimanui sa mangaie cainii straini caci chiar daca ei sunt blanzi si se alinta, nu pot stii ce au sub blana. Poate au o rana, sau au fost loviti in zona aia astfel incat sunt mai sensibili. Iar daca tu, tot bine intentionat, il calci pe bataturi, s-ar putea sa ai surpriza sa te muste. Iara cand esti intr-o tura de-o saptamana si esti la mama dracului pe coclauri, asta e ultimul lucru pe care l-ai vrea. Asa ca, atentie mare

 

Dupa mica pauza in cabana, ne-am urnit la drum. Indicatorul care anunta directia de urmat spre varf il gasiti in spatele anexelor. De la cabana pornind, ceata a lasat-o mai moale putin, astfel incat am reusit sa facem doua poze in care se vede "mai mult".

Iarna e la ea acasa

Urcand spre varf 

Daca tot am dus cu noi pioletul, am zis ca am putea repeta pioletul baston si franararea cu pioletul. Asta daca tot m-au invatat baietii in Hasmas. Si deci, nu-ti ramane decat sa repeti, caci reperitia e mama invataturii. Problema a fost gasirea unei suprafete pe care zapada sa fie destul de inghetata, astfel incat alunecarea sa fie mai rapida si deci, execitiul mai realist.

Cautand zapada magica

Poza de varf

Atentie la cornisa

Sub actiunea gravitatiei

Partea draguta dupa plecarea de pe varf a fost ca, intr-un interval foarte scurt, am ratacit poteca. Mergeam noi ce mergeam si cand ma uit la un indicator, cruce rosie. Ma sa-mi trag, zic in sinea mea. Pai noi eram pe banda rosie.Noroc ca am observat "la timp" , astfel incat ne-a luat "numai" 5 minute sa gasim cararea si marcajul bun. Iara dupa intrarea pe vale, Cipri zice in gluma: "ma, hai ca eu scurtez putin", vrand sa scuteasca vreo 20 de metri. Numai ca Cipri a cazut in zapada uda exact pana dupa piept. Iara in timp ce eu si Irina ne cracanam de ras, el s-a chinuit sa ajunga la liman.

Lenesul mai mult alearga

 Coborarea pana spre partea superioara a canionului 7 scari, nu s-a realizat deloc fara peripetii. Fiecare dintre noi "s-a varsat" de cateva ori. Faptul ca am coborat sub limita zapezii mai mult a ingreunat lucrurile. Caci apa de pe pietre a inghetat, creeand o pelicula invizibila foarte alucoasa.

Echilibru

In umbra canionului

Stalacmite de gheata formate la iesirea din canion

  De la canion in juma' de ora am fost la masina. In Brasov ne-am despartit de Irina caci ea ramas in camin, iara noi am purces spre Sfantu. Iara pentru motivarea Irinei in vederea participarii  si la urmatoarele ture, am parcurs in jur de 20 de km, cu o diferenta de nivel de aprox. 1150 de metri.
No, si cum totul e bine cand se termina cu bine, cand am ajuns acasa a intrat la marele fix o ciorba, o rulada, si evident, o bere.

Zari senine sa aveti!

Postavaru Night

Data: 05.03.2011
Locatie: Poiana Brasov, masivul Postavarul
Scop: Postavaru Night, schi de tura si cross montan

Adica scurt pe doi, competitie si voie buna. Daca tot ma pregatesc de maraton montan, am zis ca n-ar fi o ocazie rea de ambalat putin motorul. Asa ca, am raspuns afirmativ la chamarea lu' Balan. Ca si galerie covasneana m-au insotit Andi, mama, Cipri, Mimi si Gabita.
Asa ca, iata-ne in Poiana Brasov.

Galeria (minus Gabita) si favoritul galeriei

Eu am ramas la start cu cei de la CPNT in timp ce galeria a urcat sus pe traseu, urmand sa ne vedem ulterior.
La start multi concurenti; si poate ceea ce mi-a placut cel mai mult, diversitatea de varsta a participantilor. Cu alte cuvinte, sportul, miscarea si stilul de viata sanatos nu au limita de varsta.
Pentru mine a fost primul concurs sportiv de genul la care am participat vreodata. Emotii mari de tot, caci nu cunosteam traseul si nici pe mine in contextul unui concurs . Adica mi-a fost oarecum frica sa trag de mine caci nu stiam "cat mai e", oare voi rezista in stilul asta, oare ma va voi taia, etc. Asa ca, oarecum precaut, i-am dat la deal.

Galeria prinde altitudine

 Dupa start am incercat sa ma tin tare si cat mai in fata cu putinta. Anul asta zapada a fost mai buna pentru alergare decat anul trecut (asa mi s-a povestit). Dupa jumatea cursei am dat si de galeria mea pe langa care am trecut fara ca macar sa ma uit la ei.....si ei ma asteptau cu aparatul foto pregatit, sa-mi faca poze. Dupa vreo 10 metri o aud pe soramea: "ma, ala care a trecut adineaori era Tuti?" Atunci s-au desteptat si mi-au facut poza asta:

Ghiezesu'

 Tin sa aduc multumiri speciale celor care au facut poze si le-au si impartasit cu lumea. Inspirat fiind de povestea lui Iuli, am zis ca membrii cunoscuti mie merita si ei o poza. Eu am terminat in 44'13", iesind pe locul 21 din 49 la cross. Iuli a venit inaintea mea, el participand tot la alergare.

Iuli

Balan

Luci

Bejan

 Cursa s-a terminat la statia de sus a telecababinei unde organizatorii ne-au intampinat cu un ceai fierbinte si un vant ca-n povesti. Am coborat apoi la cabana unde am servit o masa delicioasa oferita de organizatori, am sorbit cateva beri, am stat la povesti si am asteptat festivitatea de premiere.
Pana atunci, a inceput o petrecanie cat toate zilele, cabana fiind arhiplina!

Atmosfera...

Hihi, ne-au dat si diplome...alaturi de Iulian

Incredibil. Sa gasesti in varf de munte nefiltrata...

Dupa festivitate incet incet ne-am dat la vale caci dimineata unii mai si munceau. In Sfantu' am ajuns spre 4 dimineata.
Sincere multumiri celor care au facut posibil acest eveniment. Eu unul m-am simtit extrem de bine...si cred ca toata lumea prezenta. Singura obiectie pe care as fi avut-o (si nu numai eu) ar fi legata de premiere, si anume ca a avut loc destul de tarziu. Acuma desigur, am fost multi participanti; pana-i imparti pe categorii si pana scrii diplomele trece ceva timp...dar sunt sigur ca la anul se va rezolva acest aspect.
 Felicitari tuturor participantilor si organizatorilor!

Ne vedem la anu', cu siguranta!

PS: imi permit sa pun si cateva linkuri.


Multumiri sotilor Verhelst pentru poze:
https://picasaweb.google.com/verhelstnico1/PostavaruNight#5581066965743831602

Blog Postavaru' Night:
http://postavarunight.blogspot.com/

Tabara de iarna

Data: 21.02.2011-25.02.2011 pentru mine. Oficial: 19.02.2011-27.02.2011

Locatia: Muntii Hasmas; la nea' Zoli, in cabana Piatra Singuratica.

Scop: ture la greu, schi, alpinism, aer curat si voie buna.

Cum o asemena oferta era de nerefuzat, iata-ma si pe mine ajuns in tabara de iarna a CPNT. Am ajuns acolo dupa o saptamana intreaga de stres, dar si de chefuri. Weekendul anterior am fost la Piatra Craiului. Apoi marti am avut de dat licenta la facultate....dupa licenta, evident, se sarbatoreste. Pana sambata mai exact cand, a venit randul sa sarbatorim ziua mea. Si deci, sambata-duminica cu asta ne-am ocupat. Asa ca, duminica spre seara mi-am facut bagajul, care atarna foarte mult. Nu foarte mult, ci extrem de mult. Cortul (lu' tataia), clapari, saltea de aer, schiuri, haine pentru aproape o saptamana, 3 saci de dormit (ce sa fac daca n-am sac de iarna ca lumea), cate ceva de baut plus maruntisuri. Atarnam deci ca rahatu-n pampers. Dupa ce mi-am facut bagajul l-am dus la Bodo acasa, unde-am si dormit. Asta nu-nainte sa mai dam o tura in oras unde aveam oaspeti. Pe la unu ne-am bagat la somn, cu trezire la 4:30 AM. Ma rog, ma trezesc, ma echipez si intr-un final, ajung si la tren pe care ma imbarc. Aici trebuia sa ma intalnesc cu 4 CPNT-isti care pana la urma, au venit cu alt tren. Asa ca am ajuns la Sandomnic (Izvorul Olt) singur, de unde m-a luat un nene contra cost pana in Balan. Cu 5 lei. Ajuns in Balan, am intampinat o mare problema. S-anume ca nu-mi puteam pune rucsacul pe spate, de usor ce era. Asa ca, intr-un final, l-am suit cu chiu cu vai pe un cap de pod ca apoi sa ma bag pe dedesubtul lui si sa-l inhat cumva in spate. Dupa 100 de metri de mers imi zic.....ah, pistol cu apa, se putea si mai greu. Dupa 300 de metri....ma da' totusi, cantareste ceva dracia naibii. Dupa 500 de metri....uai sa-mi bag agregatu', nu stiu cum ajung eu cu asta sus.

                                           Traseul incepe de la acest panou, catre stanga si-n sus


Dupa ce ca am mai si ratacit un pic drumul, traseul incepea dezastruos. Sub un strat subtire de zapada era o gheata cat toate zilele. Ocazie numai buna sa ma vars de vreo 5 ori pe panta inclinata. Partea proasta e ca nu ma puteam ridica de pe jos. Imi venea sa urlu, caci eram singur si nimeni nu ma ajuta. Intr-un final, cu multe scrasnituri din dinti, m-am ridicat si am trecut si de portiunea cu pricina. Care evident ca m-a scos pe o muchie ce urca pana spre cabana. Aici, incepea alta problema, s-anume aceea ca nu-mi puteam da rucsacul jos din spate caci nu mai aveam cum sa-l ridic inapoi. Au existat cateva locuri unde m-am putut rezema cu rucsacul sustinut oarecum de pietre, astfel incat nu-mi atarna de spate. Pauzele "pentru spate" le faceam aplecandu-ma tare in fata, astfel incat rucsacul sa stea pe spate, nu sa traga de el. In plus de asta, schiurile prinse pe rucsac zgaltaiau toata zapada din copaci exact in gatul meu. La gluga ma gandisem s-o pun pe cap numai ca ma topeam de caldura sub ea. Intr-un final alta solutie n-am avut caci imi inghesase gatul.

                                         Singurul loc pe urcare unde am putut da rucsaul jos...

                                  Partia de schi, aceasta fiind si ultima urcare inainte de cabana

La cabana ma astepta Bogdan, care n-a putut pleca in tura cu baietii caci pleca acasa. El m-a ajutat sa-mi dau rucsacul jos, alaturi de marturisirea ca asa ceva n-a mai carat. Practic te scremeai sa-l ridici putin de la sol. Deja ma imaginam cu dureri si probleme la spate, cu tabara bulita, etc. Culmea, n-am avut/simtit absolut nici un deranj. Nici atunci si nici de-atunci. Intre timp au aparut Irina, Bejan si Radu. Pana ceilalti s-au intors din tura, am stat de vorba cu ei si cu maestrul Lee (nea Zoli), am urcat cortul si dupa, schi la greu. Si cum se-ntuneca repede si lumina nu exista, show-ul incepe repede. L-am mai ajutat prin bucatarie pe Marian, maestru' in tainele bucatariei. (eu mai mult m-am uitat). Gateste omu' de nu stii ce-i aia.

                                               Alaturi de Radu si Marian la pregatirea cinei

                                 Masa buna tabara are, carnati cu pireu. Si o bunatate de tuica

Dupa ce-am mancat, s-a aprins treaba in cabana. Cantece si voie buna, Balan a zdranganit la chitara, restu' am cantat. Totodata, am sarbatorit si ziua mea (a cata oara????) pana tarziu.

                                                                      La cantare

Somnul a fost unul reconfortant, in fiecare noapte. Am avut 3 saci de dormit in care m-am bagat rand pe rand. A treia zi, Balan mi-a mai facut cadou inca unul caci el nu-l folosea. L-am luat, nu ca mi-era frig, da' niciodata nu stii cand iti ceri scuze de la el. Asa ca am dormit si in 4 saci. Partea cea mai draguta e sa te bagi in ei....te scremi, te-ntinzi, parca n-ai loc, tragi si impingi si pana la urma reusesti. Eu ma imaginam ca intr-un prezervativ urias, reutilizabil, extra safe cu 4 straturi. Intr-una din nopti, incercam sa-mi imaginez sacu' lu' Misi pe care l-a folosit in Alaska...apoi imi imaginam pretul lui; moment in care ma puneam la somn caci stiam ca deja visez. Asa ca, pui caciula pe cap, pui si gluga, bagi mainile in sac si-ncerci sa dormi. Vantul inghetat al noptii flutura panza cortului iara intre pauzele de vajait, in linistea incredibila ce se asterne, se aud fulgii de zapada care cad necontenit ( de 5 zile). Partener de somn mi-a fost Cezar, in  toate noptile. (mai putin in a 2-a cand s-a dus in cortul lui, astfel incat am dormit singur; si eu, si el). Asta desi am avut loc in cabana in permanenta.
No da, sincer va spun, ar fi putut sa fie si hotel  de 5 stele, iara eu sa am toti banii din lume. Tot cortul il alegeam, indiferent cat de frig ar fi fost, indiferent cat de puternic era viscolul, indiferent daca eram singur sau nu. Pentru un amator (a se citi iubitor) de cort si de natura, cred ca nu exista nimic mai placut decat sa poti trai in mijlocul ei, cu "mainile goale" daca s-ar putea.
 Am preferat sa pastram cabana -si eu si Cezar- ca ultima solutie pentru situatii extreme. Cu frigul sau raceala n-am avut probleme. Ba din contra, am plecat putin racit si m-am intors perfect sanatos. Iara pentru cei care se tem de dormitul in cort iarna, nu asta e principalul inamic. Ci intratul si iesitul repetat in si din cabana, unde e cald. Pentru un organism neobisnuit (si nu numai), schimbarile astea bruste de temperatura sunt fatale. Asa s-a imbolnavit  si strabunicu' in timpul razboiului, in Siberia. La bucatarie unde era el erau 40 de grade, caci se gatea non-stop iara afara erau -40 de grade. Deci o amplitudine de 80 de grade. Pneumonia instalata i-a fost fatala caci penicilina pe vremea aia nu era pentru muritorii de rand (cu atat mai putin pentru prizonierii de razboi). Deci, atentie mare!

Ziua II-a
A doua zi ne-am trezit pe la opt, am mancat si am plecat in tura spre Haghimasul Mare. (asa credeam noi), impreuna cu Irina, Radu, Bejan si Balan. Cei doi din urma, pe schiuri de tura.

                                             
                                                         Peisaje de poveste la tot pasul

                          Zapada mare mon'cher...si noi ne faceam griji daca aducem schiuri sau nu

                                                        Fericiti cei pe schiuri de tura

                                               Privelistea e uluitoare....cand nu exista ceata

                                                                 Poza de varf

Dupa ce-am ajuns la cabana, am mancat, iara dupa ora 17 am facut o coborare in Balan, dupa niste paine. Dupa ce-am cumparat cele necesare, ne-am oprit "sa bem o bere". Numai ca, dat fiind faptul ca barul avea o buda decenta, am stat pana "a nascut" fiecare. Astfel incat, dintr-o bere sau facut....mai multe. Atat de multe incat am ajuns in tabara dupa 1 noaptea. In noaptea aia am dormit singur in cort, caci Cezar se retrasese in al lui.

Ziua a III-a.
A inceput de dimineata devreme, greu de tot. E singura zi cand as mai fi putut dormi....si era si ziua cu tura cea mai lunga, pana la Lacul Rosu si Cheile Bicazului cu retur la Piatra Singuratica. Ma rog, m-am echipat, am mancat dupa care am pornit toti 12 printr-o zapada imensa. Defapt daca stau sa ma gandesc vizavi de zapada, a nins 5 zile incontinuu, intr-un mod nesimtit.

                                               

Inghetat in timp

Capra neagra naravasa

Marsaluind

Pana in Poiana Alba am mers ok, neavand probleme cu orientarea. Aici, la una din stanele parasite am facut un mic popas de haleu dupa care ne-am continuat drumul.

Adunarea generala in stana

Numai ca, la putin timp dupa plecarea din stana, am ratacit drumul. Starea marcajelor in Hasmas e dezastruoasa. Pe traseul de creasta abia am gasit 3-4 marcaje. Si in loc sa ne continuam itinerariul spre Lacul Rosu, am pizdit-o cu diretia si am coborat intr-un sat numit 3 Fantani.

Parca totul statea in timp... 

Coborand spre 3 Fantani

Ajunsi in sat am cautat, evident, prima crasma.

Si deci, la crasma.Sau Piros-bar cum zice Balan

 Dupa multe lamuriri cu localnicii am aflat cum ajungem "acasa". Am desenat harta, am notat explicatii, si dupa cateva beri i-am dat la deal. Evident ca, am ajuns la lumina frontalei la cabana unde ne-au intampinat Anda, Luci si Vlad.

Izvorul de apa calda

Reconfigurare traseu...cu harta si busola

La frontala

Ajunsi la cabana ne-au astepat Anda, Luci si Vlad. S-a-ncins ci o cantare, mai ales ca aveam cu ce

Ziua a IV-a

Joi a fost cea mai frumoasa si mai senina zi pe care am prins-o. Am facut o tura pana-n canionul Moara Dracului. Bejan a fost dragut si mi-a imprumutat schiurile de tura, astfel incat a vazut si sufletul meu cum e sa te dai cu ele. De neuitat!
 

Dupa atatea zile de ceata, vedem in sfarsit Piatra Singuratica, in toata splendoarea ei

Pirós fehér zöld, ez a magyar föld. Asta s-a dovedit a fi román föld...aia toti sunt sacii mei de dormit, si din greseala au nimerit formatia asta. 

Schiul de tura deschide-ntotdeauna calea

Piatra vazută din spate

Cata zapezoiu'

George

Ruxi

Dupa plimbarea din Moara Dracului, am cazut de acord ca avem timp berechet pentru o catarare pe Piatra. Asa ca, in formatie de 6, am catarat sus pe Piatra. Unii pe cablu, altii in piolet si coltari.

Urcand spre horn

Unul din pereti

Si o poza alb-negru, asa, de amorul artei

Color....mult mai putin expresiv

Eu am urcat ultimul. Nefiind obisnuit cu cataratul am avut mici emotii, mai ales ca in varf era foarte aeriana treaba. Asa ca, nu prea-mi venea sa ma ridic in picioare. N-am rau de inaltime numai ca, nu prea-s obisnuit cu hăuri d-astea imprejur. Balan zice la un moment dat: Postoaca, baga tatii o poza. Eu: stai asa Balane, sa mai admir putin peisajul....trageam de timp caci nu-mi venea sa ma ridic.

Cabana vazuta de sus. Alea mici ce se vad sunt corturile

                                   

Balan

Si o mica poza de varf...

Dupa coborare, o binemeritata bere

 Odata cu coborarea, ne-am dat pe relaxare. Soarele batea atat de puternic, era cald si frumos. Asa ca, pe transeul menit sa-mi apere cortul de vantoase ne-am intins la Soare.

Dupa bere, am mancat, dupa care schi la greu pana seara cand am sarbatorit ziua lui George cu o coacazata adevarata de la mama ei.Tot joi au plecat Craita, Marian si Catalin, si s-au alaturat Daniela, Andreea si Ire
.Vineri baietii au plecat in tura, eu am ramas in tabara la un schi dupa care am facut bagajele, fiind ziua plecarii. Caci sambata ma astepta botezul. Am plecat alaturi de Ruxi spre casa si alaturi de Balan pana-n..... Balan. Ca sa nu mai car o tona si la vale, am hotarat sa cobor de pe munte schiind. Asa ca Ruxi ne-a luat-o inainte urmand s-o ajungem din urma. Balan a fost dragut si mi-a carat pana-n sat cortu' "lu' tataia", care cantareste spre 10 kile. Coborarea a fost dificila. Panta foarte abrupta si ingusta, schiurile mele de 190 cm si incarcatura mare din spate obligandu-ma sa parcurg o portiune cu schiurile in spate. La capatul satului am ajuns-o si pe Ruxi dupa care ne-am indreptat impreuna catre birt, la o bere de la revedere.

Ruxi la coborare

Cooperativa cotu' sus! 

De-acolo coboram...

Din Balan am prins un microbuz pana in Sandominic iar de acolo, la 5:06 am avut tren spre casa. In tren am prins un vagon unde era bezna totala, asa ca, la lumina frontalei, am povestit indelung cu Ruxi. In Sfantu m-am despartit de ea, caci ea continua drumul la Brasov. La gara m-a asteptat Cipri, care m-a si dus acasa. O asa senzatie stranie m-a intampinat in oras, sa vezi atatea lumini, atata zgomot si atatia oameni. Parca eram pe alta planeta. Asta a fost dovada faptului ca, intr-adevar, o relaxare profunda a avut loc in cursul celor 5 zile.


Multumesc in special lu' Balan pentru invitatie si organizare si celor din CPNT Brasov, care au facut posibila aceasta tabara. Aaaa, deasemeni multumiri celor prezenti pentru atmosfera.

Aste povesti:  Iuli: http://lulianintaraminunilor.blogspot.com/2011/03/tabara-de-iarna-cpnt-2011.html
               
                     Balan: http://tanar-si-liber.blogspot.com/2011/02/tabara-de-iarna-cpnt-2011-masivul.html

Cab. Piatra Singuratica: http://www.piatrasinguratica.ro/index.php?lang=ro&id=cabana
 

                    Ture insorite!