joi, 17 martie 2011

Piatra Craiului

Cand: 12-13.02.2011

Cine: o intreaga gasca

Scopul: pai nici eu nu stiu scopulexact. Cred ca relaxare, sarbatorit, baut si cam atata; caci n-ar putea toti zice ca muntele a fost scopul iesirii.

Unde: la Plaiu' Foii

No deci, am plecat sambata dimineata din Sfantu cu 4 masini. Inghesuiti, nedormiti, unii bauti, altii entuziasmati, etc. Drumul a fost ok, am ajuns intr-o ora jumate la Plaiul Foii. Eu aveam in plan o usoara alergare din Zarnesti la Plaiu' Foii dar pana la urma am renuntat. Planul meu era sa dorm la cort pentru o mica aclimatizare caci peste o saptamana plecam in tabara de iarna a CPNT-ului. Asa ca, am plecat echipat cu tot ce-a fost nevoie pentru un confort sporit....asta daca tot le cara masina. Odata ajunsi, am despachetat, ne-am echipat si ne-am urnit la o plimbare.


            Prima poza a zilei. Aghizoaiei Vidy patina, astfel incat putina greutate n-a stricat pe capota


                                             Plaiul Foii, pe o vreme cumplita


                                                                     Cu Mlad


                                                              A szöke cicával

Zapada fiind apoasa se lipea bine. Ocazie exceptionala pentru a bombarda "la gramada". Ajunsi intr-o poienita, a inceput o bulgareala pe cinste. Fiecare arunca in cine apuca


                                          O puteti vedea aici pe Gândi in actiune


                                                                         Si pe mine


                  Asta pana cand dusmanii mi-au pus gand rau. M-au daramat si m-au spalat la gramada

         
                                                 O poza de grup, asa, de prima zi

Din pacate, dupa poza de mai sus, majoritatea s-au tras pe cur. Am continuat drumul spre Spirlea in 6. Roli, Adi, Stanga, Zamostica, Emilian si eu. Intre timp vremea s-a mai ameliorat, astfel incat a fost chiar placut.

                                                     
                                                          reTRAGEREA pe cur :(

                                                     Craiasa se destainuie

 
                                                           Refugiul Spirlea.

Am ajuns si la Spirlea, ne-am uitat, am facut poze, dupa care ne-am dat la vale. Refugiul e in stare ok, e curat si usa se inchide binisor. Apoi se leaga cu un siret ca sa ramana inchisa. Ajunsi inapoi in poiana cu bulgareala, am constata ca baietii si fetele au construit un mega om de zapada.


Si cum era si pacat sa ramana intreg, m-am repezit in el. E mai usor sa distrugi decat sa creezi ceva. Asta e, e o placere de-a mea de mic copil, cand, dupa ce faceam un om de zapada, mereu ne distram daramandu-l. Si asta pentru ca daca nu, se distrau altii.


 Emilian jucandu-l in picioare =))), sorry boys. Am dat in el pana n-a mai ramas nimic.Nimic nu se pierde, totul se transforma. Aceeasi soarta a avut-o si un alt om de zapada, aflat in fata unei vile.
Dupa ce-am ajuns la cabana, ne-am pus la o haleala, apoi incet incet a inceput sarbatoarea.


                                     Fiecare ce ce-l doare, Vlad cu un "senvis", eu cu o bere



      

                                       Am tras o cantare de zile mari, s-au recitat si poezii....


                                                                  Roli meister


                                                                     Gândi


                                                             Baieti si fete


            Na, c-am fost si sarbatoriti. Impreuna, cei 4, am implinit 93 de ani. Cam mult as zice....    


                                 Maestrul Zamostica ne-a cantat de ne-a spart,pana tarziu in noapte.

Pe la 4 dimineata m-am dus si eu la somn. Cortul ma astepta, caci dupa lasarea serii am iesit afara si l-am urcat. Asta spre mirarea lu' Vlad care toata ziua m-a tachinat...."hai Postoaca, ridicam si noi cortul ala". Credea ca ma trag pe cur. Cand m-am dus la somn, m-a condus sa se convinga ca intr-adevar, in cort voi dormi. S-asta pentru ca afara era o umbra cat toate zilele. Omul grijuliu, ce mai. Mi-a adus si-un bidon de bere care in schimb, a dormit alaturi de mine, in loc sa doarma in mine. Dimineata era inghetat bocna. La fel si sosetele, pe care le puteai sprijini de cort. Cel mai rau moment e ala in care trebuie sa iesi din sacul de dormit...si sa bagi picioarele in bocancii inghetati. Brrr


Pe la 9 m-am si trezit. Termometrul din jipu' lu' Dani arata minus opt. Asta in conditiile in care Soarele batea de mai bine de o ora pe el. Ma rog, am dormit confortabil si odihnitor. Caci manelele nenorocitilor care cantau la parterul cabanei nu razbeau pana la mine in cort. Am mancat ceva dimineata, apoi am plecat intr-o plimbarica pana la Diana, via Valea Ursilor. Din detasament au facut parte Roli, Zamostica, Mlad, Emilian, Stanga si spre surprinderea mea, Emil Pantelimon (Pufi) care a preferat sa faca miscare, in loc sa leneveasca precum ceilalti. Daca era dupa mine, ar fi alergat toti in jurul cabanei ca la jocurile olimpice. Desigur, cu exceptia lui Agi, careia odihna ii e recomandata. :)              


                                               Si deci, plecaram la Diana in formatie de 7.....


                                              Ce rupt o sa fiu la maraton in zona asta...


                                                              Maestrul Marius


                                                       Cu Pufi, in urcare

Era sa uit de patania lui. In urcare, intr-o zona inclinata si cu gheata pe ea, unul dintre bete s-a inchis. A bagat Pufi o tranta de m-am speriat si eu. Daca pana in momentul ala eram 99% hotarat ca nu merita sa-ti cumperi bete telescopice, atunci am ajuns la 100%. Desigur, le cunosc avantajele. Dar mai bine, nu mersi. Nici nu vreau sa ma gandesc ce patesti la un maraton montan, cand tu te bizui pe ele si ele se inchid.


                                                Plaiul Foii, vazut de pe stanca Dianei


                                        Fara cuvinte. Duminica am avut parte de vreme superba





                                                                    Poza de "varf"


La Diana, liniste mare. Iara curatenie la fel. N-am reusit sa strangem decat vreo 3 peturi.Refugiul e in stare buna, inauntru exista jurnalul, harti, putina motorina si hartie pentru aprins focul si niste lemne uscate. Coborarea am facut-o tot pe unde am urcat si in scurt timp am fost inapoi la Plaiul Foii. Am facut bagajele, eu mi-am strans cortul, am facut curat in cabana si am plecat spre casa pe o vreme idilica.


                                               

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu