Prajeala de Bodoc

Data: 16.04.2011

Unde: Muntii Bodoc

Cine: Balan si eu

Planificata cu mult entuziasm, se vroia a fi o tura foarte lunga. Va sa zica parcurgerea crestei Bodocului si Baraoltului, intr-o singura zi, adica peste 70 de km de coclauri. Numai ca, tura mea a inceput deja in seara de sambata cand mi-am onorat invitatia la botezul ce tocmai avea loc. Si dupa terminarea botezului, dragul de mine s-a dus la chef in crasma, ca cica era show. Si de la show, m-am dus acasa unde m-am imbracat in haine de munte, am mancat, am luat rucsacul si m-am dus la gara sa ma intalnesc cu Balan.  No si, cum mergeam eu asa ca Sulea dis de dimineata, pe la jumatea drumului imi aduc aminte ca am uitat aparatul foto acasa. Si da-i intoarcere 180 de grade apoi alergare spre casa. Cand intru in casa si dau haina jos, observ binenteles ca am aparatul la piept. Sefu' al mare, sfinti, apostoli, ajutor de apostoli, sotiile ajutoarelor de apostoli. Toata lumea e pomenita, nimeni nu scapa. Chem un taxiu, ma sui in el, "poruncesc" birjrarului sa-ncercam o treapta de viteza superioara caci trenul e deja pe peron. Intre timp il sun pe Balan sa-mi cumpere biletul. Ajung in fata garii si-l vad pe Balan cum alearga ca nebunu' prin gara; sar jos din masina si sprintez prin gara, sar pe tren si-n secunda doi hardughia naibii a si pornit.
Ajungem in Bodoc dupa nici 10 minute unde ne dam jos din tren, apoi ne indreptam catre prima crasma din sat caci pentru magazin mai avem putin de asteptat.

In lumina rasaritului

In umbra mahmurelii

Balanica

Oltul

 Dupa ce ne-am facut cumparaturile am pornit spre statia de imbuteliere a apei caci de-acolo incepe traseul.
In padure am inceput sa mai dam jos din haine caci era mai cald decat ne asteptam. S-apoi cu Balan nu merge sa urci ca pensionarii...cred ca in 40 de minute am ajuns pe platou unde ne-a intampinat un Soare cu dinti.

In urcare

In bataia Sfantului Soare

Ajunsi sus pe platou, ne-am pozat la carpenul cel batran, apoi am pornit catre varf. Si in bataia Soarelui ne-am zis sa ne dezbracam iar, sa prindem putin bronz. Ba mai mult, eu mi-am dat si tricoul jos ca am zis sa ma bronzez uniform......Plus de asta, din cauza Soarelui puternic si a zapezii, ti-era imposibil sa deschizi ochii. Mai ales unuia mahmurind, "sunteti" grea viata. Dupa cum incepuse treaba pe platou deja ne imaginam pe seara cu oftalmie.
Si apropo de mahmurit, era o poanta draguta care zice ca "esti un betiv atunci cand: tantarii zboara aiurea dupa ce te inteapa".

In scurt timp am ajuns si in varf, unde am inghitit cate ceva, am admirat panorama, ne-am pozat si am purces mai departe.

Albedou

Privind in zare

Poza de varf; nicaieri nu-i ca in Bodoc, sa va confirme Balan

Balan la spart urme

Niciodata n-am mai prins zapada "de genunchi" si chiar mai mare, la mijloc de aprilie, in Bodoc.
 Si daca eu m-am  tot refacut pe parcursul intragii zile, Balan a spart urme, tot pe parcursul intregii zile. No, s-apai in scurt timp ne-am dat seama ca nu aveam cum sa facem cele 2 creste in aceeasi zi. Asa ca, pe o culme sexi aflata intre varfurile Henter si Carpinisului ne-am dat la vale pana am ajuns in Micfalau, unde initial ne-am luptat cu noroiul, apoi cu apa paraului involburat....pe care l-am trecut in bete....telescopice. Si daca Balan a reusit la fix, unul dintre noi a trebuit sa se sacrifice si sa sara in apa, macar cu un picior. Asta asa, de amorul artei.

Murgul Mare

Muntii Harghita si Masivul Ciomatu

Masivul Ciomatu cu a sa Sfanta Ana

Haidiiiii la namol de Micfalau

Hopa-sa

Ajunsi in comuna ne infigem in primul magazin unde ne cumparam cate o inghetata sa ne racoreasca mintile.  Si cum pentru tren mai aveam de asteptat 4 ore, am zis sa facem un Bixad.

Asadar, fara sa stam pe ganduri ne postam la ia-ma nene......doar ca nici dracu nu ne ia. Asa ca, intreb o femeie. Zic, tanti, cati km sunt pana la Bixad?.......12 raspunde duduia. Ma sa-mi bag ......da' hai sa mergem ca oricum n-avem ce face. Si mergem noi ce mergem cand intreb o alta damoazela. Fii draguta, cati km sunt pana la Bixad?....6 striga la mine. No, din ce in ce mai bine. Si iara mergem noi ce mergem cand intreb un nene. Taica, cati km sunt pana la Bixad?......2 zice tataia. Ma sa-mi bag, imediat ne pomenim ca defapt am trecut si de Bixad. Asa ca, intr-o sclipire de inteligenta uimitoare, Balan propune sa ne bagam picioarele in stop si sa alergam tot drumul. No, si cat ai zice peste, dupa inca 6 km am ajuns la Bixad unde am parcat la magazinul local intru vederea achizitionarii unui mic stoc de bine-meritata bere, dupa care ne-am coborat la "bazin". Si cum nu erau prea multi amatori, jos textila si hai in apa.

Lung ii drumu' Bixad-ului

Hidromasaj

Poza de grup

Dupa vreo ora de scaldat ne-am dus la gara, direct pe sine. Acolo, Balan, intr-un moment de sinceritate zice: ma ce ma ustura fata...i-a uita-te   -tragandu-si baticu jos-   sunt rosu la fata??? Moment in care era sa cad de pe banca, am ras de ne-am cracanat. Omu' nostru, pe langa faptul ca era rosu' ca racu', mai avea si o dunga alba pe frunte.

Rade ciob de oala sparta

 Si cum "rade ciob de oala sparta" e o zicala mai mereu actuala, am zis sa dau tricoul jos sa vad eu cum ma prezint, caci am umblat toata ziua la bustul gol. Pantera roz e mic copil nu alta....cu ceva dungi in plus si in minus.
Asa ca, seara am petrecut-o cu multe rasete si misto-uri la greu. Balan a dormit la mine caci n-a prins ultimul tren. Cand ne-am pus in pat, a fost ceva de genu'.....auuuu/ahh/ahhh/da-te mai incolo/ma ce ma ustura fata/da' si pe mine burta/bag picioarele in ea, crema de soare/nu cred ca voi putea dormi/nici eu/etc. Pana la urma am dormit amandoi, mai ales ca eu aveam o noapte alba in urma. Patnara la urma am scapat destul de ieftin, si fara oftalmie.
Asadar, din "trusa" amatorului de munte recomand cu caldura o crema de Soare, preferabila cu factor de protectie marit. Si ochelari de Soare, pe care sa-i purtati "pe nas" nu "pe cap" cum cere moda.
Ture faine!