Uăăăăi, fşşşşşşşşşşş, şie faaaaşşşşşiiii?

-Uăăăăi, fşşşşşşşşşşş, şie faaaaşşşşşiiii?
-Dau la pedala. Beau un Budai. Da' tu şie faaaşi?
Treaba inspirata din parodia  asta


Cine: eu si persoana mea

Data: 26.05.2011

Traseu: Sfantu-Valcele-Araci-Belin-innoptare-Aita Mare-Aita Medie-Pasul Vadas-Valea Crisului-Sfantu.

Invitat la o mica partida de dat la "chieşte" la Belin, n-am putut sa refuz oferta. Asa ca, imbinand utilu'cu placutu' am decis sa merg cu bita, seara/noaptea pescuim iar a doua zi continui traseul facand astfel un circuit. Asa ca iata-ma suind pe bita, intr-o amiaza tarzie de mai, cu bagajoi cu tot in spate. La Belin a fost sosirea primei zile, cu un total amarat de vreo 37 de km dar cu un apus -prins direct de pe drum- de neuitat. Silueta Craiului se vede minunat in apusul Soarelui, privind de la Haghig.

Primele poze (din pacate am facut putine poze):

No da', pana sa-mi dau seama am si ajuns la lac unde baietii ma asteptau deja. Lume buna, de baut si mancat cat cuprinde, peste-n balta si vreme frumoasa. Asa ca, pana sa bem o bere am trantit un gratar cat toate zilele, apoi pescuiala la greu, pana tarziu in noapte.
Eu am hibernat afara, pe doua scaune puse cap la cap. Cam grea pozitie da' am reusit nu numai sa dorm, dar sa nici nu inghet, precum a facut-o compania. Dimineata m-a prins "pedaland" din greu la mulineta frumusete de crapi.

Barni

Victor si minciogu' fermecat

In partea a doua de traseu am plecat destul de tarziu, caci Soarele imbietor invita la leneveala. Per total "echipa" a prins vreo 40 de kg. Evident, marea parte din ei s-a intors inapoi in lac. Asa ca, dupa o pescuiala pe cinste eu am plecat spre taramuri inca nedescoperite de mine, caci la Aita Medie inca n-am fost niciodata.
Urcarea zilei avea sa fie una foarte frumoasa, dar destul de lunga. De la 490 de m pana la 920 m dintr-o bucata e o urcare capabila sa-ti amorteasca putin bucile, daca insisti sa te crezi Armstrong. Urcusul mai adevarat incepe odata cu iesirea din Aita Medie. Forestierul asta m-a convins sa mai revin. Din pacate, vesti proaste au ajuns la urechile mele....cica vor sa-l asfalteze. Si nici n-ar fi bai prea mare cu asta, numai ca, conditiile propice de "explorare" a unui tinut sunt un punct slab in calea gratargiului manelofren "dă Bucuresti". No da', mai e mult pana departe.

Sus in pasul Vadas.

Acolo jos e Valea Crisului

 Sus la cabana, tabara de cercetasi imi confirma faptu'ca locul inca nu e mort. Asa ca, zarind ditai valea, pedalez de nebun in jos. Ca la orice coborare mai in viteza, iara incep sa-mi promit ca data viitoare nu mai "uit" casca acasa, chiar daca e tura mai de "duminica". La Valea Crisului am intrat pe la al meu tata, am imbucat cate ceva, apoi da-i spre casa.
 Mai pe dupa-masa mi-a sosit si bagaju' acasa, alaturi de o portie de peste pe care, evident ca dupa ce l-am curatat, l-am preparat si m-am indopat ca Trompi.
Asa deci si prin urmare, o tura foarte faina si relaxanta, cu vreo 70 de km facuti si o alta farama din judet descoperita!

Fir intins!

Iz de primavara-n Bucegi

Unde: Muntii Bucegi

Data:22.05.2011

Traseu: Bran-Valea Gaura-Scara-Ciubotea-Bran

Cine: multi domn'le, multi. Gica, Adi si Rebeca, Negru, Carmina, Oana, Andrei, Timea, Cezar, Gabi, Bogdan, George si eu;

Cum Cipri avea coatele bulite nu prea aveam idee unde sa merg/ce sa fac. Asa ca in lipsa de idei vorbesc cu Cezar, sa vad ce face maine. Mnooo si bucurie mare! Imi zice ca merge in Bucegi.....imi propune sa ma alatur, imi spune si ca sunt multi dupa care se intereseaza daca am si eu loc prin vreo masina. Zis si facut, stabilim ca ne intalnim dimineata la 8 in fata la Onix.
 -Stii unde-i Onix-ul?...ma intreaba Cezar;
 -Ma, in mare da, ma descurc eu. Asa ca ne uram noapte buna, urmand sa ne auzim dimineata.

Dimineata evident ca ma prinde cu o moaca acra, inca sifonata de la show-ul serii precedente. Ma adun, ma-ndop si la 5 jumate pornesc deja spre gara. Astfel incat, pe la 7 sunt deja in Brasov. Boschetarii inca adormiti  parca ma invita la somn. Imi propun sa merg cat pot eu de incet spre locul de intalnire, ca sa nu astept prea mult. Asa ca o i-au la trap pe strazile pustii ale diminetii, repetand in minte sirul intersectiilor pe care tre' sa le urmez. Merg ce merg si ma trezesc intr-un loc unde scria "Ceasu' Rau". No sa-mi bag, in mod sigur ca nu-s unde trebuie, sa-l futa naiba de ceas; asa ca o i-au inapoi, timp in care il sun pe Cipri sa ma ghideze. Ia-o-n stanga la intersectie zise maestru. Si merg eu ce merg "la stanga" si ce sa vezi, ditai Hidromecanica. Ma futui, asta nu-i a' buna. Asa ca, intreb un satean care-mi zice ca merg exact in directia opusa. Asa ca, la sfaturile lui, "setez" directia corecta, dupa care il sun si pe Cezar, sa vad daca s-a trezit. Imi confirma ca ne vedem in fata la Onix, ca-s niste banci acolo si sa-l astept acolo. Bine, o sa ma asez pe una ii zic, si inchid telefonul. Si ajung eu la locul de intalnire, si ma asez pe o treapta de ciment in timp ce,  cugetand profund, ma gandesc....unde mama ciorilor a vazut Cezar asta banci multe la Onix. Precis ca era baut cand a facut constatarea asta. Cand deodata-mi pica fisa.....pai intr-adevar, e si banca Brd si Bcr si inca vreo doua. No, intr-un final se face ora 8 si apar omuletii, ne suim in masini si pornim catre Bran.
Vreme faina si gasca pe masura asa ca-i dam la deal pe Valea Gaura.
Primele poze:

Valea Gaura

 Urcam intr-un ritm destul de bun si prindem repede altitudine. Partea proasta e ca la orizont de profileaza niscaiva cumulusi, astfel incat suntem cam siguri de ploaia ce va urma. Partea cea mai nasoala a fost pentru Cezar care, din motive de el stiute a venit -cum s-ar spune- cu mana-n cur, adica inadecvat echipat pentru o eventuala ploaie. Asa ca din pacate de el ne-a parasit, iara noi am continuat.

Poza de grup

Omu

 Ajunsi in partea superioara a vaii, ploaia s-a dezlantuit. Moment numa' bun ca cepepeneii sa-si scoata Stormberg-ele din dotare. Dupa o ora, ploaia s-a oprit iara noi am putut continua drumul mai voiosi.

Cateva avalanse curse 

Poza de varf

 La coborare eu unul al profitat putin de zapada (mare) inca existenta pe pantele cu expozitie nordica/valcele. Asa ca, unele portiuni le-am coborat in fund, rapid si sigur, cu bucuria unuia de 10 ani.

Cepepenei si nu numai

 Coborarea am facut-o impreuna cu George, tot discutand aspecte si aspecte ale vietii de muntoman si de naturalist. Caci trebuie sa recunosc ca m-a surprins placut faptu' ca omul cunoaste. Buruiana aia nu e acolo degeaba, daca o cunosti o poti folosi la x,y,z. Copacul ala la fel, s.a.m.d; Pentru mine conteaza enorm ca, in orice loc m-as duce, sa nu fiu doar un simplu vizitator, un simplu cautator de frumos si de senzatii. Ci sa incerc sa fiu parte activa din acel mediu, sa ma pot "topi" in el ca un cameleon la o adica, sa-l cunosc cat mai in amanunt si daca e necesar, sa pot trai in el o perioada mai scurta sau mai lunga. Ori in ochii mei, George s-a dovedit a fi nu doar un alt turist cu haine multicolore care colinda vai si inaltimi, ci unul care incearca sa inteleaga si sa cunoasca lumea din jurul lui.

E doar noroi

Coborand spre refugiul Salvamont Bran

 Pe ultima bucata de buna de drum, impreuna cu George, Adi si ...... am colectat gunoaie. Am ajuns apoi la masini unde n-am mai stat la nici o bere, am plecat direct spre Brasov. Multam fain Adi!
De acolo am luat maxi-rahatu' spre casa, e 7 lei drumu'. Oricum, partea draguta e ca nu mai e inghesuiala, adica fiecare pe locul lui si atat, nimeni in picioare. Probabil ca i-au amendat si au prins frica. Ajuns in Sfantu' am bagat traditionala nefiltrata alaturi de povestitul turei si a vizionatului de fotografii.

Carari insorite!

Creasta Baraoltului

Cand: 19.05.2011

Cine: eu

Unde: Muntii Baraoltului

Ramas cu gustul dulce-amarui al recentei vizite prin Hetea, m-am decis sa revin. De a'sta data pe alt traseu.
Asa ca, tot in ideea unei ture scurte dar intense, am zis sa fac creasta Baraoltului pe bita, de la Ariusd pana la Sfantu. Asa ca, traseul planuit a fost Sfantu-Valcele-Araci-Ariusd-hopa sus pe creasta-Hetea-Valcele-Sfantu. Adica spre 60 de km, cu ceva diferenta de nivel.

Spre Ariusd

Oltul, cu Piatra Mare pe fundal

Ariusd

Din Ariusd, cu niscaiva grutati am gasit drumul care de-a lungul Oltului si care merge -bag de seama- la Podu' Olt. De undeva de la portiunea mediana a drumului se urca sus pe creasta. Eu am urcat mai repede decat ar fi trebuit, asa incat am balaurit mai bine de o ora, pana l-am sunat pe 'nea Misi la Salvamont sa ma lamureasca putin. Caci, evident, n-aveam chef sa fut tura.
Si deci

In Persani se pune de-o furtuna

Creasta e draguta, se vede fain in toate partile. Partea naspa e ca de pe un varf pe altul trebuie coborat destul si apoi urcat la loc, astfel incat am bagat la push-bike de mi-au sarit ochii.

Partea draguta a fost apusul, pe care l-am prins in toata maretia sa. Partea proasta e ca, negasind marcajul am mers pe creasta matematica. Dar cum se intuneca de zor si nici drumul sigur nu-l cunoasteam nu m-am mai dus la Hetea, am coborat mult spre inapoi o vale faina, pana aproape de Araci. Daca mai aveam o ora buna de lumina, poate reuseam sa parcurg traseul dupa cum mi-am propus. Asa ca m-am vazut nevoit ca de la Araci sa ma-ntorc tot pe asfalt acasa.
Din nou, voi fi nevoit sa revin cat de curand. Poate vom face intreaga creasta.
Pana atunci, spor la pedalat!

Visit Hetea

Cand: 19.05.2011

Cine: eu

Unde: Muntii Baraolt

Scurt pe doi, a fost o tura scurta de pedalat intens. Inca posedat de euforia data de tura din Piatra Mare pe care am facut-o cu Nicu si Balan, m-am holbat la harta, mi-am ales un loc unde n-am mai fost, m-am echipat si da-i bataie. Asa se face ca, am ajuns (si) la Hetea. Am mers Sfantu-Ilieni-Hetea-Valcele-Sfantu, ceva in genul a 30-35 de km.

Spre Hetea

In apropiere de Hetea, drumul de asfalt se termina brusc si fara nici un avertisment. Pana-n sat ajung astfel pe un forestier vai de el sau pe poteca turistica marcata. Despre Hetea nu stiam prea multe, decat ca e un sat relativ izolat in mijlocul muntelui, e populat  de indigeni rromales, somaj 100%, saracie lucie. Si ce-am vazut n-a fost departe de ce stiam. Catel, purcel si badea Mocsel, toti laolalta pierd vremea prin gunoaie. Cu alte cuvinte, e foarte trist ce-am vazut acolo. Cred ca a fost un soi de eveniment in sat trecerea unui tip, cu haine multicolore si casca in cap pedaland ca nebunu' pe ulita satului.

End of all roads

Imagine de ansamblu

Despre locuitorii satului se stie ca-s rromi, in proportie de 99% cred. Adica rromi romani, nu stiu o boaba maghiara. Ei sustin ca ar fi originari de prin jud. Buzau, fiind adusi aici ca sclavi sa munceasca pamanturile grofilor. (teorie neoficiala, auzita din gura lor).
Secolele au trecut, ei sunt tot aici, majoritatea sunt analfabeti, nu muncesc, traiesc in conditii mizere. Nu m-apuc sa va intreb daca merita sau nu facut ceva pentru ei, cunosc binisor modu' de munca a tiganului.

Tot ce stiu este ca imaginea aia cu copii goli pusca, alergand de zor pe ulitele prafuite m-a intristat profund. Intr-atat incat sa pot afirma acum ca, daca nu vor fi scoliti, ciclu' se va repeta. Adica o alta generatie de rromi va ajunge la maturitate, nu vor avea carte, nici posibilitati (prea multe) de angajare, saracie mare, copii multi si tot asa. Un nou ciclu va renaste mereu....dar pana cand?
Oare oamenii aia nu viseaza si ei la o viata mai buna, la o zi de maine mai sigura si la un mediu in care sa-si poata creasca copii decent? Au romii vreo vina pentru starea in care se gasesc acum?; si ma refer aici atat la astia din Hetea cat si la cei din restu' tarii.
Parerile sunt impartite in mod sigur. O sansa acordata cuiva (unui individ sau mai multor) e o ocazie "de salvare", de afirmare. Dar ce facem totusi cand sansele sunt din belsug iara individul nu face nimic pentru a-i fi bine? Asta e chestiunea zilei, caci se stie ca romanul si in special tiganu' e mare iubitor de lene. Adica cu minimum de munca, si aia cel mai des superficiala, sa primeasca venituri maxime. Si inca ceva pe deasupra, daca se poate. (bine-cunoscutul stil " 'aide nenea, mai da-mi ceva", recte "tiganeala" dupa cum ii zice in popor)
 Si astfel nu pot sa nu fiu de acord cu afirmatia potrivit careia "fiecare popor isi merita soarta". Preferam sa dam vina pe extraterestrii, pe etnii, pe comunisti, pe bin Laden si pe orice alta chestiune menita sa ne scuze uriasa incompetenta.

Pana la proba contrarie, ture faine!

1 mai muncitoresc

Cine: Cipri si eu
Data: 1 mai
Unde: Muntii Baraolt

Am cacat steagu' cu 1 mai anul asta. Si spun asta pentru ca desi ne doaream atat de mult sa mergem undeva (cu cortul), atata am tot stat si calculat si pana la urma n-am facut nimic. Sau aproape nimic, caci, ca sa nu fie cauza pierduta am zis sa facem o miscare in Baraolt. Respectiv, eu sa alerg cam de-un semi-maraton iar Cipri sa ma insoteasca cu bita. Asa ca, pornim la drum hotarati, printre gratare incinse si gagici la Soare.

Prin padure

Joska pe tanc

Adăugaţi o legendă

Intorsi inapoi in Sfantu am facut si noi un gratar dupa care, intamplator, ne-am intalnit cu Diana care tocmai mergea la o tura de bita la Valcele. Asa ca am insotit-o si eu cu trotineta mea.

Lucru bun de remarcat mon'cher, e faptul ca ne civilizam. Din zeci de gratargii care si-au petrecut ziua rumegand sorici de porc, sa nu vezi tu gunoi? Deci da, daca se vrea, se poate!