Uăăăăi, fşşşşşşşşşşş, şie faaaaşşşşşiiii?

-Uăăăăi, fşşşşşşşşşşş, şie faaaaşşşşşiiii?
-Dau la pedala. Beau un Budai. Da' tu şie faaaşi?
Treaba inspirata din parodia  asta


Cine: eu si persoana mea

Data: 26.05.2011

Traseu: Sfantu-Valcele-Araci-Belin-innoptare-Aita Mare-Aita Medie-Pasul Vadas-Valea Crisului-Sfantu.

Invitat la o mica partida de dat la "chieşte" la Belin, n-am putut sa refuz oferta. Asa ca, imbinand utilu'cu placutu' am decis sa merg cu bita, seara/noaptea pescuim iar a doua zi continui traseul facand astfel un circuit. Asa ca iata-ma suind pe bita, intr-o amiaza tarzie de mai, cu bagajoi cu tot in spate. La Belin a fost sosirea primei zile, cu un total amarat de vreo 37 de km dar cu un apus -prins direct de pe drum- de neuitat. Silueta Craiului se vede minunat in apusul Soarelui, privind de la Haghig.

Primele poze (din pacate am facut putine poze):

No da', pana sa-mi dau seama am si ajuns la lac unde baietii ma asteptau deja. Lume buna, de baut si mancat cat cuprinde, peste-n balta si vreme frumoasa. Asa ca, pana sa bem o bere am trantit un gratar cat toate zilele, apoi pescuiala la greu, pana tarziu in noapte.
Eu am hibernat afara, pe doua scaune puse cap la cap. Cam grea pozitie da' am reusit nu numai sa dorm, dar sa nici nu inghet, precum a facut-o compania. Dimineata m-a prins "pedaland" din greu la mulineta frumusete de crapi.

Barni

Victor si minciogu' fermecat

In partea a doua de traseu am plecat destul de tarziu, caci Soarele imbietor invita la leneveala. Per total "echipa" a prins vreo 40 de kg. Evident, marea parte din ei s-a intors inapoi in lac. Asa ca, dupa o pescuiala pe cinste eu am plecat spre taramuri inca nedescoperite de mine, caci la Aita Medie inca n-am fost niciodata.
Urcarea zilei avea sa fie una foarte frumoasa, dar destul de lunga. De la 490 de m pana la 920 m dintr-o bucata e o urcare capabila sa-ti amorteasca putin bucile, daca insisti sa te crezi Armstrong. Urcusul mai adevarat incepe odata cu iesirea din Aita Medie. Forestierul asta m-a convins sa mai revin. Din pacate, vesti proaste au ajuns la urechile mele....cica vor sa-l asfalteze. Si nici n-ar fi bai prea mare cu asta, numai ca, conditiile propice de "explorare" a unui tinut sunt un punct slab in calea gratargiului manelofren "dă Bucuresti". No da', mai e mult pana departe.

Sus in pasul Vadas.

Acolo jos e Valea Crisului

 Sus la cabana, tabara de cercetasi imi confirma faptu'ca locul inca nu e mort. Asa ca, zarind ditai valea, pedalez de nebun in jos. Ca la orice coborare mai in viteza, iara incep sa-mi promit ca data viitoare nu mai "uit" casca acasa, chiar daca e tura mai de "duminica". La Valea Crisului am intrat pe la al meu tata, am imbucat cate ceva, apoi da-i spre casa.
 Mai pe dupa-masa mi-a sosit si bagaju' acasa, alaturi de o portie de peste pe care, evident ca dupa ce l-am curatat, l-am preparat si m-am indopat ca Trompi.
Asa deci si prin urmare, o tura foarte faina si relaxanta, cu vreo 70 de km facuti si o alta farama din judet descoperita!

Fir intins!