Triatlon Cupa Haromszek

Cand: 07.08.2011

Unde: lacul de la Reci

Scop: parcurgerea probei de triatlon, distanta olimpica; inot/bicicleta/alergare 1,5/40/10 km. Aici au fost putin mai putini, caci conditiile au impiedicat parcurgerea exacta a distantelor olimpice. Contrar altor ani, proba de bicicleta s-a tinut pe teren accidentat, si nu pe asfalt.

Cine: Andi, Florin, Gabita, Cipri si eu; echipa de forta CPNT; Teo mica, Balan si Cornel.

Povestea cu triatlonul a inceput de multisor asa. Mai exact de dupa ce l-am cunoscut pe taica Dan. Asadar si prin urmare si antrenamentele tot impreuna le-am facut, in special pe cele de inot unde persoana mea nu exceleaza de niciun fel. Ba mai mult, cred ca am reusit sa dobor mitul conform careia nativii din zodia "peste" sunt buni inotatori.

Si cum ieri am fost in Piatra Craiului unde am facut o tura de incalzire, eram nerabdator in privinta concursului, mai ales ca pentru mine era ceva nou. Dan din pacare a ratat concursul caci si-a adormit gatul cu 2 zile inainte de concurs. Adica si pe munte tot cu gatul intepenit a venit, in speranta ca poate poate isi da drumul....n-a fost sa fie. Noi din tura de munte am ajuns acasa, am completat la bagaje cu ce trebuie pentru concurs dupa care am plecat la Reci. Acolo ne-am intalnit cu Teo mica, Cornel si Balan, care participau impreuna la proba de stafeta. Am pus cortul dupa care am mai stat la un mic taifas. Surpziza serii a venit din partea lui Florin, care ne-a pregatit un pepene cu vodca, racit bine. Din pacate, eu numai am degustat caci dimineata era concursul.....am ajuns sa urasc surprizele, mai ales alea care apar la momentul nepotrivit.

Ce bunatate....

Dupa o noapte de odihna, dimineata m-a gasit in mare odihnit, dar cu mici emotii.

Tzuculas somnoros

Din ciclul "cucule, trezeste-te"

 Dupa micul dejul am mai lucrat putin la bicicleta, am pregatit totul, sedinta tehnica, apoi start.

La start pe malul apei forfota mare, nume mari aliniate. Numai Postoaca bajbaie dupa balize. Bai tata, rau e sa fi chior....aia explicau acolo cum ca fiecare baliza trebuie ocolita prin partea ei stanga. Bine bine, asta am priceput, da' unde-s balizele? Pana la urma m-am tinut cumva dupa pluton si in felul asta am vazut si eu unde-s balizele. Inotul in sine, o provocare; era clar ca e punctul meu slab si deci mi-a fost frica sa trag prea tare de mine caci mai sunt 2 probe, fiecare cu greutatile ei. La inot, partea tare a fost cu iesitul din apa...pai nene, dupa 40 de minute de inot destul de intens, cand schimbi orizontala cu verticala te cuprind niste ameteli greu de exprimat in cuvinte, cel putin pe mine. Combinata cu lipsa ochelarilor, toata treaba cu iesitul din apa si alergatul pana in standuri a devenit o cursa de alergat pe 7 carari.

Pe ultima suta de metri

Gata inotul

Ajung la standuri....putine biciclete, caci am iesit printre ultimii din apa. M-am echipat repede, am sarit pe bita, am mers 10 metri si am tras o tranta de-am ridicat praful de la sol. In crunta-mi disperare de a recupera pozitii, suplimentate din belsug cu ameteli nasoale, dupa nici 10 m, acolo de fata cu toate gagicile frumoase, Postoaca al meu testeaza consistenta solului...

Ne miscam si noi mai cu talent

Putin somnoros, testam moliciunea solului

Evident, dupa 3-4 sute de metri de bita mi-am revenit si-am inceput cursa. Caci bita era clar punctul meu forte, deci trebuia sa recuperez. Tancul secuiesc s-a comportat formidabil, secerand dusmanii la greu. Cred ca am dovedit din nou ca cel mai important e pilotul, apoi masinaria....peste un anumit nivel, intr-adevar, deja conteaza si cu ce agreagat te dai. Da' pana acolo, tu esti cel pe care trebui sa pui accent, sa te "auto-imbunatatesti". Cand ai ajuns "acolo", da, poti zice ca " da' domne, bicicleta slaba ma trage in jos. Pana atunci, spor la treaba!

In actiune

Dupa bicicleta a urmat alergarea....ce sa zic, ma asteptam sa evoluez bine. Numa' ca s-a intamplat putin diferit, in sensul ca m-am cam taiat intr-a treia tura, asa ca am mers la pas. Imi era atat de foame incat imi venea sa mananc pietre. Numai mancare vedeam la orice ma uitam....a fost oribil sa stii ca la numai cativa km poti manca ca un porc...no dar fiind si primul triatlon, lipsa de experienta si-a spus cuvantul. 1-2 geluri ar fi mers la fix imediat dupa inot, parerea mea. Apoi la toate astea se mai adauga si caldura, care la inceputul concursului era ok, acum insa la ora 13 era criminala.
Pana la urma la sfarsitul turei a 3-a am mancat un Fagaras (jegu' meu de ciocolatica favorit) si zici ca atunci am inceput cursa, alergand a 4-a tura ca un nebun. In mod sigur ca a fost ceva psihologic, caci in practica nu se explica "efectul" dat de un jegulet de ciocolata.

Haida tatiiii, se auzea cand treceam prin zona startului

Dupa 9 km alergarea a luat sfarsit, la fel si concursul. O experienta placuta as adauga, putin chinuita de lipsa mea de experienta si caldura crunta. In rest, numai de bine!
Despre organizare.... concursul asta se vrea cel mai de traditie triatlon de asfalt din tara asta si a fost organizat de catre cei de la Alpinsport. Chiar daca mi-s cunoscuti si prieteni (unii dintre ei), e bine sa recunoastem ca e loc si de mai bine. Organizarea in sine a fost ok, traseele bine stabilite, chip-uri, posturi de alimentare ok.....taxa prea mare in schimb. Plus locul intai furat fara voie (sper) celor de la CPNT, care au castigat in realitate proba de stafeta.

Felicitari echipa CPNT Brasov, locul 2 (1) la proba de stafeta

Dupa concurs am stat la bere si mancarica din belsug, apoi plaja si Soare. Ca de apa nu prea mi-a fost dor.
Ne vedem la anu', pana cand voi pune la punct inotul, plus celelalte perfectionate evident.
Si la mai multe!

Scurta vizita in Craiasa Carpatilor

Data: 06.08.2011

Unde: Piatra Craiului

Cine: Andi, Daniela, Dan, Diana si eu. PS: Cipri a lucrat

Conceputa ca fiind o vizita lejera si ultra-rapida, obiectivul turei a fost deci varful La Om, urmand traseul ce urca pe "La lanturi". Dimineata am pornit nu prea devreme din Plaiul Foii, ajungand rapid din urma gasca de sinucigasi din Fututi Gheorghe.

Tzuculas

O zi aproape perfecta...

La Spirlea am facut o poza rapida de grup, apoi am reusit sa ma si enervez....nu detaliez, morala e ca degeaba ai bocanci Scarpa, daca capu' ti-e gol ca o conserva....goala. Pe care, tu, mare iubitor de natura si auto-declarat cunoscator al lumii muntilor, te duci si o azvarli fix in focul "fraierilor" care strang dupa tine. Adica aceeasi concluzie, spre amarul unora, si anume ca niciun echipament nu gandeste in locul tau. Totodata, genericul de muntoman, montaniard, alpinist, iubitor de natura, s.a., nu-ti vine in niciun fel daca tu faci mai mult rau decat bine p-acolo pe unde calci, daca mai mult strici decat repari, daca mai mult murdaresti decat cureti. Asadar, fa-ne un bine, draga "montaniardule" si ramai la discotecile tale, la meciurile de fotbal  asortate cu seminte sarate, la orice muma-n cur vrei tu...numa' stai dracu acasa, nu mai veni, nu mai deranja, nu mai fa mizerie si nu mai enerva oamenii prin actiunile-ti proprii, cu caracter total impropriu! Sa mai povestesc despre actiunile celor ca tine asupra refugiilor? Neah, ca fac riduri! Poate-ntr-o zi mai cu Soare.

Si deci, dupa trista intamplare, am continuat la deal pe lanturi. Aici nu dupa mult timp am batut-o in retragere caci Daniela le cam trage cu raul de inaltime. Asa ca, ne-am mai plimbat spre Marele Grohotis, unde am admirat, pe langa superbul peisaj, lenea cu care unii ajung la (si din pacate) pe munte. 

La Zaplaz

Hopa sus

Adio, deci, pe curand!

Avand timp la dispozitie ne-a chinuit putin talentul fotografic...dupa unele concluzii, achizitionarea unui dslr incepe sa devina o problema serioasa.

Apoi, incet incet am coborat spre Plaiul Foii la masina, dupa care pana acasa sa reintregim bagajele apoi am plecat direct la Reci, la Triatlon Cupa Haromszek, care avea loc urmatoarea zi, adica duminica. Dar asta in povestirea viitoare…

Si pentru ca se cade sa mai schimbam urarea, va doresc ture faine, fara dobitoci pe poteci!  

Din dor de Bucegi

Cand: 31.07.2011

Cine: Dan, Daniela, Andi, Cipri si eu

Traseu: Simon - Valea Gaura- Omu- Batrana - Gutanu - Simon

Dupa Marathon 7500 am tras asa o "plictiseala" de Bucegi incat am zis ca o lunga bucata de timp nu voi mai calca taramul lor. No da' cum socoteala de-acasa nu se potriveste cu aia din targ, ne-am pomenit intr-o frumoasa dimineata de duminica ca tot la dansul mergem. Cu Dan si Daniela ne-am intalnit duminica dimineata in partea de sus a satului, de unde am continuat in bena papucului inca o bucatica de drum.

Pregatirile dinaintea plecarii

In a'sta tura, Cipri a venit cu noul lui "rucsacel", de 50 de litri. Evident, contra intepenirii fermoarului, slabirii cusaturilor, decolorarii premature si altele asemenea, acesta a trebuit udat crestineste.

Langa cascada "Moara Dracului"

Gagicile si pârşu' carpatin

Urcand printr-a doua caldare (daca nu ma-nsel)

In aceesi caldare am facut s-un mic ospat alaturi de niste bijuterii obraznice de cai. Mai ca i-as fi bagat sub capota Daciei pentru un plus de putere doar ca.....dupa indelungi meditari am ajuns la concluzia ca nu incap.

Ospat cu martoage obraznice

Dupa un mic ospat, presati si de norii care din cand in cand s-adunau amenintatori, am purces mai departe, castigand repede altitudine.

Din ciclul " Eu la: " prezentam Andi si (la) valea Malaiesti

Bucsoiu in clocot

Mai e putin....pana departe

Sus la Omu de-ai sa vii, ceai cu rom iti voi servi

  Sus la Omu am baut un ceai, am facut o poza apoi am coborat spre Gutanu.Bucata asta era prevazuta si la 7500.....doar ca noi n-am mai apucat s-o facem. Parcurgerea ei in tura de azi n-a fost deloc o coincidenta. Si toate astea pentru ca competitia va exista si la anul...
...pana in Gutanu am mers sub amenintarea unor nori foarte fiorosi, dar cu putin noroc am scapat. N-am scapat insa de cainii ciobanilor...

Pe parcurs, vremea s-a mai indreptat astfel incat, apasat de chinul uriasului meu talent fotografic, am tras cateva cadre

Ajunsi jos in Gutanu m-am sacrificat putin de dragul tovarasilor si am alergat cativa km buni sa aduc masina la inaintare.

In plictiseala forestierului unii se joaca cu spray-ul lacrimo....de te dai cu el, plangi 24/7. Testat de noi!

Dupa recuperatul masinii a urmat partea aia nasoala cu ....omu vine, da' mai si pleaca. Asa ca ne-am imbarcat si  via 'tuti Gheorghe, unde seara s-a scurs alaturi la traditonalele poze. Totul mentinut umed de Timisoreana.

Ture insorite sa aveti!

Marathon 7500

Cand: 8-9-10.07.2011

Unde: Muntii Bucegi

Cine: Dan si eu


Toata povestea a inceput cu vreo luna inainte de concurs....caci nu  aveam partener. Si deci, in infierbantatele mele cautari, am ajuns sa ma cunosc cu Dan, mare amator de natura, munte, miscare si altele asemenea.
De ispravile lui auzisem deja, asa ca a fost exact ce am avut nevoie. Prea mult timp de antrenament n-am avut, caci asa a fost sa fie, m-am trezit tarziu. Planul in schimb era simplu....mergem si vedem ce iese. Important era sa terminam tura lunga, preferabil cu un timp cat mai bun. Adicatelea 92 de km, in jur de 8000 m diferenta de nivel, sau altfel zis, cel mai dur si mai renumit concurs de acest gen de la noi, Marathon 7500, organizat de prietenii nostrii de la CPNT Brasov.
Vineri ne-am prezentat la Pestera, unde era tabara de baza. Ne-am confirmat inscrierea, am montat "cortul", sedinta tehnica, revederi cu vechi prieteni, etc etc. Dupa un somn bun, dis-de-dimineata ne afisam la start. Atmosfera faina, lume buna si (ne)buna, planuri, strategii, emotii....3,2,1 si Start. Conform planului, o luam usurel si vedem pe parcurs. Dupa start,o droaie de derbedei care alearga ca nebunii, de zici ca am luat startul intr-o cursa de 5 km. Pe unii ii intelegi, ca ii tine; dar pe ceilalti ? Ceilalti unde chinu' meu alearga?
Ma rog, la CP 3 unii ne intrebau daca mai e mult din cursa.....no coment.

Cortul nostru

Spre CP1

Da-i la deal, Manolescule

Pe Jepi in sus

Si ca totusi sa nu derulam concursul ca pe un film porno ( cine se uita???), am carat cu noi si aparatul foto. Mai o poza, mai o impresie surprinsa.....barem ne va aduce aminte mai bine si mai viu de concurs

Coborand spre Cp6, Pestera

La Pestera am incarcat in rucsac bagajul pentru cea de-a doua parte a turei, am bagat la ghiozdan cate ceva si am plecat fara a mai pierde timpul.

In sus pe Obarsia

Ajungem noi sus in Omu(aici fiind 3 check pointuri; 7, 10, 13) si dam de niste concurenti, trecuti de 50 de ani care erau acolo sus. La care-i zic lu' Dan: - vezi ma Dane, ti-am zis eu ca incet incet ajungem din urma toti inconstinetii care au alergat... moment in care ii vad pe aia ca pleaca.....in alta directie. Adicatelea ei nu coborau pe Cerb cum trebuia sa facem noi. Ei coborasera deja Cerbul si urcasera inapoi prin Bucsoiu, deci erau a doua oara in Omu si acuma coborau in Bran. Erau "numai" cu vreo 5 ore in fata noastra, optimistic vorbind. Noi, cu un zambet amarui pe fata am pornit in lunga coborare pe Valea Cerbului, la capatul careia ne-a prins si noaptea. Apoi, cu inca un mic hei-rup am ajuns la Dani care ne astepta cu masina pregatita, mancare buna si alte alea. Noaptea am decis s-o petrecem cu un mic pui de somn, alterativa fiind cea mai dura urcare, recte Bucsoiu.
A doua zi, dis-de-dimineata am luat-o la trap cu alte echipe care dormisera care pe unde a apucat.
La CP 9,  intr-o mica poiana intr-un cort rosu ne asteptau Bejan cu Irina. Ne-au pus sticker-ul pe foaia de concurs dupa care i-am dat la deal.....la un moment dat, din abruptul stancos al Bucsoiului se zarea intr-o poiana, cortul sus-numitilor. Era atat de neinsemnat, un punct mic si rosu pe fata pamatului. Iar "invidia mea" fata de ei era atat de mare!
A fost unul din putinele momente traite de mine in care mi-ar fi placut sa nu fac nimic, sa stau cum stateau ei, suspendati deasupra pamantului, in aerul curat si racoros al padurilor de conifere si cu Soarele mangaind cortul....brrrrr, ce senzatie. Trec repede peste scurtul moment de nostalgie cand Dan ma anunta ca nu mai vrea sa continuam. Inima imi sta in loc! Are dureri mari la coborari...pe alt limbaj, coboram de doua ori mai incet decat urcam, ceea ce ne facem sa ne intrebam daca mai are vreun sens s-o lungim. Eu as vrea dar...suntem o echipa. Fapt pentru care, sper eu, vom reveni la anul in aceeasi formula.

Urcand Bucsoiul

Creasta si o bucatica din Valea Morarului

Cabana Omu

Ajunsi sus in Omu, o dam in relaxare totala. O scurta bere, mancare din belsug, incurajam ceilalti conurenti dupa care coboram prin Obarsia in tabara de baza unde ne intalnim cu Daniela, Andi si Cipri, veniti sa ne sustina. Nu se bucura prea mult de abandonul nostru dar trecem peste rapid. Si pana seara fiind cale lunga iar eu fiind intr-o stare nemaipomenita, decid s-o duc pe a mea sora si pe Cipri, sus pe Omu. Asa ca, pornim de indata. Eu am urcat descult, caci mi-au fiert destul picioare in adidasi zeci de km, asa ca e timpul  pentru putina relaxare.

Lacul Bolboci

 

Poza de grup

Din nou, spre Omu

Ialomita prapadindu-se la vale

Sherpa

La Cerdac

Ucigatoarea de picioare, Valea Cerbului

Panorama din Omu

Ajunsi in Omu am mai stat putin de vorba cu prieteni cepepenei dupa care le-am luat niscaiva bagaje sa le caram la vale. Ajunsi jos, am pus cortul dupa care ne-am bagat la mancat/bere/cantece, apoi la somn. In jurul focului s-a incins atmosfera, in timp ce unii inca mai treceau linia de sosire.
A doua zi am strans lucrurile, festivitate de premiere si acasa.

Felicitari Team XYZ, Postoaca si Manol(ach)escu

Felicitarile mele lu' Balan si Nusu, care au terminat pe 3 la Elite. Deasemeni, felitari tuturor participantilor si mii de multumiri organizatorilor pentru superbul concurs oferit.

Poteci insorite ( si mai degraba curate) ca urez!