Piatra Craiului

Cand: 12-13.02.2011

Cine: o intreaga gasca

Scopul: pai nici eu nu stiu scopulexact. Cred ca relaxare, sarbatorit, baut si cam atata; caci n-ar putea toti zice ca muntele a fost scopul iesirii.

Unde: la Plaiu' Foii

No deci, am plecat sambata dimineata din Sfantu cu 4 masini. Inghesuiti, nedormiti, unii bauti, altii entuziasmati, etc. Drumul a fost ok, am ajuns intr-o ora jumate la Plaiul Foii. Eu aveam in plan o usoara alergare din Zarnesti la Plaiu' Foii dar pana la urma am renuntat. Planul meu era sa dorm la cort pentru o mica aclimatizare caci peste o saptamana plecam in tabara de iarna a CPNT-ului. Asa ca, am plecat echipat cu tot ce-a fost nevoie pentru un confort sporit....asta daca tot le cara masina. Odata ajunsi, am despachetat, ne-am echipat si ne-am urnit la o plimbare.

            Prima poza a zilei. Aghizoaiei Vidy patina, astfel incat putina greutate n-a stricat pe capota

                                             Plaiul Foii, pe o vreme cumplita

                                                                     Cu Mlad

                                                              A szöke cicával

Zapada fiind apoasa se lipea bine. Ocazie exceptionala pentru a bombarda "la gramada". Ajunsi intr-o poienita, a inceput o bulgareala pe cinste. Fiecare arunca in cine apuca

                                          O puteti vedea aici pe Gândi in actiune

                                                                         Si pe mine

                  Asta pana cand dusmanii mi-au pus gand rau. M-au daramat si m-au spalat la gramada

         
                                                 O poza de grup, asa, de prima zi

Din pacate, dupa poza de mai sus, majoritatea s-au tras pe cur. Am continuat drumul spre Spirlea in 6. Roli, Adi, Stanga, Zamostica, Emilian si eu. Intre timp vremea s-a mai ameliorat, astfel incat a fost chiar placut.

                                                     
                                                          reTRAGEREA pe cur :(

                                                     Craiasa se destainuie

 
                                                           Refugiul Spirlea.

Am ajuns si la Spirlea, ne-am uitat, am facut poze, dupa care ne-am dat la vale. Refugiul e in stare ok, e curat si usa se inchide binisor. Apoi se leaga cu un siret ca sa ramana inchisa. Ajunsi inapoi in poiana cu bulgareala, am constata ca baietii si fetele au construit un mega om de zapada.

Si cum era si pacat sa ramana intreg, m-am repezit in el. E mai usor sa distrugi decat sa creezi ceva. Asta e, e o placere de-a mea de mic copil, cand, dupa ce faceam un om de zapada, mereu ne distram daramandu-l. Si asta pentru ca daca nu, se distrau altii.

 Emilian jucandu-l in picioare =))), sorry boys. Am dat in el pana n-a mai ramas nimic.Nimic nu se pierde, totul se transforma. Aceeasi soarta a avut-o si un alt om de zapada, aflat in fata unei vile.
Dupa ce-am ajuns la cabana, ne-am pus la o haleala, apoi incet incet a inceput sarbatoarea.

                                     Fiecare ce ce-l doare, Vlad cu un "senvis", eu cu o bere

      

                                       Am tras o cantare de zile mari, s-au recitat si poezii....

                                                                  Roli meister

                                                                     Gândi

                                                             Baieti si fete

            Na, c-am fost si sarbatoriti. Impreuna, cei 4, am implinit 93 de ani. Cam mult as zice....    

                                 Maestrul Zamostica ne-a cantat de ne-a spart,pana tarziu in noapte.

Pe la 4 dimineata m-am dus si eu la somn. Cortul ma astepta, caci dupa lasarea serii am iesit afara si l-am urcat. Asta spre mirarea lu' Vlad care toata ziua m-a tachinat...."hai Postoaca, ridicam si noi cortul ala". Credea ca ma trag pe cur. Cand m-am dus la somn, m-a condus sa se convinga ca intr-adevar, in cort voi dormi. S-asta pentru ca afara era o umbra cat toate zilele. Omul grijuliu, ce mai. Mi-a adus si-un bidon de bere care in schimb, a dormit alaturi de mine, in loc sa doarma in mine. Dimineata era inghetat bocna. La fel si sosetele, pe care le puteai sprijini de cort. Cel mai rau moment e ala in care trebuie sa iesi din sacul de dormit...si sa bagi picioarele in bocancii inghetati. Brrr

Pe la 9 m-am si trezit. Termometrul din jipu' lu' Dani arata minus opt. Asta in conditiile in care Soarele batea de mai bine de o ora pe el. Ma rog, am dormit confortabil si odihnitor. Caci manelele nenorocitilor care cantau la parterul cabanei nu razbeau pana la mine in cort. Am mancat ceva dimineata, apoi am plecat intr-o plimbarica pana la Diana, via Valea Ursilor. Din detasament au facut parte Roli, Zamostica, Mlad, Emilian, Stanga si spre surprinderea mea, Emil Pantelimon (Pufi) care a preferat sa faca miscare, in loc sa leneveasca precum ceilalti. Daca era dupa mine, ar fi alergat toti in jurul cabanei ca la jocurile olimpice. Desigur, cu exceptia lui Agi, careia odihna ii e recomandata. :)              

                                               Si deci, plecaram la Diana in formatie de 7.....

                                              Ce rupt o sa fiu la maraton in zona asta...

                                                              Maestrul Marius

                                                       Cu Pufi, in urcare

Era sa uit de patania lui. In urcare, intr-o zona inclinata si cu gheata pe ea, unul dintre bete s-a inchis. A bagat Pufi o tranta de m-am speriat si eu. Daca pana in momentul ala eram 99% hotarat ca nu merita sa-ti cumperi bete telescopice, atunci am ajuns la 100%. Desigur, le cunosc avantajele. Dar mai bine, nu mersi. Nici nu vreau sa ma gandesc ce patesti la un maraton montan, cand tu te bizui pe ele si ele se inchid.

                                                Plaiul Foii, vazut de pe stanca Dianei

                                        Fara cuvinte. Duminica am avut parte de vreme superba

                                                                    Poza de "varf"

La Diana, liniste mare. Iara curatenie la fel. N-am reusit sa strangem decat vreo 3 peturi.Refugiul e in stare buna, inauntru exista jurnalul, harti, putina motorina si hartie pentru aprins focul si niste lemne uscate. Coborarea am facut-o tot pe unde am urcat si in scurt timp am fost inapoi la Plaiul Foii. Am facut bagajele, eu mi-am strans cortul, am facut curat in cabana si am plecat spre casa pe o vreme idilica.


                                               

O zi in Baraolt

Data: 06.02.2011
Cine: Cipri, Kitty, Gombi si eu

Avand in vedere ca astia anuntau o incalzire puternica a vremii, era clar ca in muntii mari nu aveam ce cauta. Asa ca, m-am gandit sa-mi scot cateii intr-o mini tura, sa-si plimbe si ei sufletele. Cipri a fost de acord asa ca, pe la zece eram deja la Valea Crisului. Asa ca, dupa ce-am legat bine cainii, am si pornit la drum. Traseul urmat a fost Valea Crisului - pasul Vadas. Prima parte a traseului, respectiv iesirea din sat s-a facut cu oaresce emotii, caci patrupedele mele adora carnea de pakistanez. Si asta pentru ca pakistanezii, trecand prin fata casei, mai mereu i-au asmutit, astfel incat astia au prins drag de ei.
Drumul pana la Vadas masoara cam 10 km din cate am inteles si face legatura cu Aita Mare, care se afla pe cealalta parte a muntelui. Noi am mers pe drum caci din sat nu exista marcaj pana pe creasta. (ulterior am gasit vreo 2 triunghiuri rosii in sat, fara sa avem idee unde ar putea duce).

                                               Prima poza a zilei, urmand forestierul

                                       Gombi se alinta. Noroc cu masina de scarpinat...

                                                  Pastorul Cipri

Pe drum incolo, am gasit si doua filtre de ulei pe care planuiam sa le recoltam la intoarcere. Dupa vreo doua ore jumate am ajuns si-n pasul Vadas. Acolo am gasit si apartinatorii. Le doresc ca-n fantana din care beau apa sa goleasca cineva o plasa de filtre d-astea uzate. Asa, ca sa filtreze apa....

       
      Si apartinatorii...Cipri, intr-un inconfundabil stil Sherlok Holmes, a identificat sursa filtrelor.

  

 Ne-am invartit putin p-acolo, am facut niste poze dupa care ne-am dat incet incet la vale. Planul era sa coboram pe o culme care coboara pana-n spre sat si care era oarecum paralela cu drumul pe care am urcat. Pe harta, se numea Culmea lui Ivan. Asa ca, saturati de forestier am zis s-o testam.

                                                  Vedere spre Muntii Bodoc.

         
                                                          Un mic monument

Pe langa tractoare era si o exploatare forestiera. Pe Gombi l-am legat putin caci, tanar fiind, il lucreaza hormonii cam tare. Asa ca, fie se ia la bataie cu orice mascul, fie vrea sa calareasca orice femela. Cu toate astea, e un catel tare ascultator, inca naiv si foarte fomist. Inghite orice bucatica de mancare de parca ar fi ultima din viata lui. E atat de fomist incat inghite si pietre, daca-i dai. Si-n plus de asta, trage foarte tare. Asta fiind si motivul pentru care il tine Cipri. La 90 de kg ale lui, abia il tinea. Cu 68 ale mele as fi fluturat dupa el.

                                              Valea de-a lungul careia am urcat

                                       Prin boscheti....vara trebuie sa fi nebun sa intrii p-aici.

                                                    Patrupezii din dotare

 

Cainele detectiv. In timp ce Gombi a stat cumintel pe langa mine, Kitty a alergat padurea-n lung si-n lat.

                                                        Libertate de miscare!

 Coborand o vale abrupta. Cainii s-au dat pe fund iara noi, cum am putut. Adica, mai pe burta, mai pe fund

La intoarcere am nimerit si  un cipor de caprioare pe care le-am filmat indelung,binenteles cu cainii "la picior".
Ps: ajunsi acasa, predictia mea legata de avalanse se indeplinise. Vezi avalansa din Iezer, cu 4 insi surprinsi.
Per total a fost o iesire traznet, in care ne-am facut cu toti 4 damblaua.