luni, 20 februarie 2012

În lumina Crăiesei

Cand: 19.02.2012

Unde: Muntii Fagaras, Muntele Tămaș

Cine: Freddie, Timea, Cipri și eu




 Cum socoteala cu Bucegi Winter Race n-a mai ieșit, am zis să facem noi o mișcare prin zonă. Așa că sâmbătă după-masă am plecat spre Brașov cu junghiu de papuc pe care-l folosesc și la stână. Mașina merge domne, da' uneori are nevoie de incantații satanice ca să-și dea drumul...in fine, ajungem noi cumva in Brașov unde mergem direct să-i luăm pe Freddie si Timea, apoi rapid la bazinul ăla de sub Tâmpa. Fain domne, e ca ăsta din Sfântu numai că mai mic și mai.....scump. Da da da, e 12 lei o oră în timp ce la noi cu 12 lei stai 3 ore. No mă rog, după bazin am vrut s-o tăiem prin Rockstadt numai că din cauza mașinii nu mă puteam bucura de bere. Așa că ne-am dus acasă și ne-am apucat de gătit, cu bere cu tot. Într-un final, pe la 2 noaptea s-a gătat si friptanul așa ca ne-am apucat de mâncat, apoi somn căci dimineață plecăm in tură.


Timea a gătit super

Dimineața ne-a prins cam somnoroși, astfel ca ne-am trezit abia pe la șapte și ceva. Ne-am îmbarcat în agregat și ne-am urnit. Cu greu, că fiara naibii n-a vrut să pornească. În Cristian, surpriză nene. De parcă a trăznit-o fulgerul, junghiul posedat s-a oprit. Și acolo l-am lăsat, că doar nu-mi fut ziua si tura din cauza ei. Așa că, hai rapid la ia-mă nene sau la ce-o fi, că trece timpul și vremea e superbă. Într-un final oprește un nene zărneștean foarte amabil, care ne-a luat pe toți patru cu schiuri cu tot. Din Zărnești altă bubă, cum ajungi in Plaiul Foii, 14 km. Simplu. Pe schiuri. Adică prima dată faci pe altruistul și la prima mașină care oprește ii sui pe ceilalți. Ca după 5 minute să te ia un nene și să te tracteze vreo 8 km. I-am mulțumit după care m-am pus ”la patinaj”, adică schi nordic, stilul liber. După vreun km de patinat -timp in care m-am întâlnit și cu niște prieteni ”futuți-gheorgheni”, m-a luat un tip vrâncean, Sebi Mastahac, băiet cu un mare suflet. Ulterior am aflat că se cunoștea bine cu Timea, căci ne-am reîntalnit aceeași zi, mai sus de cabană. Mulțam fain, Sebi!

Și deci, poze din tură:

Încălzirea

Timea și Freddie


După ceva vreme de traseu, Timea si Freddie au schimbat traseul căci zăpada era uriașă și nu puteau ține pasul cu noi. Așa că ei au s-au dus la Colții Chiliilor, iară noi am continuat.
Scurt pe doi, zăpadă uriașă cu strat superior puternic umezit. Asta a însemnat multă muncă., schiurile nu reușeau să iasă la suprafața zăpezii, zăpada se lipea de foci într-un hal nemaivăzut, parcă aveam doi bolovani legați de picioare. Toată ziua eu am bătut urmele, și aproape de vârf zău că mi-a venit să-mi bag...picioarele. Din când in când ridicam privirea la ea, la Crăiasă, și asta-mi dădea energie.

Vreme mirifică
Ieșirea in șa

De poveste

Sălbaticul Iezer, săptămâna viitoare venim la tine




Ieșiți din pădure, vântul ne-a spulberat. Dinspre culoarul Dâmboviței bătea un vânt foarte rece, mi-au înghețat mâinile bocnă pe aparatul foto. Priveliștea a meritat fiecare minut.

Jos in vale, Plaiul Foii

Nu te mai saturi privind

Poză de vârf, aproape de vârf

Cu fața inghețată
 Din vârf, pentru Ioska a urmat iadul. Nefiind un schior prea bun, zăpada asta i-a mâncat zilele. Niciodată nu l-am văzut așa disperat. După o vreme n-a mai putut, dădea cu toate de pământ, scrâșnea din dinți, pomenea de sfinți. Pe mine m-a amuzat teribil, m-am crăcănat de râs. Dar n-am râs de neștiința lui, ci de faptul că Ioska  e un tip foarte calm și liniștit, nu înjură și nu blesteamă....ori acuma era haios să-l privesc negru la față.
În fine, am ajuns cumva jos, după care a urmat lungul drum până in Zărnești. Numai că, după scurtă vreme i-am găsit pe unii care tractau un schior. Așa că ne-am abonat și noi la frânghia lor. Și a fost foarte fain, mai puțin faptul că ne-au tras mult prea tare, Ioska trăgând chiar și o trântă sănătoasă. Tot în timpul acțiunii de tragere, am reușit cumva să scot aparatul și să fac poza de mai jos, poză care l-a costat pe Ioska o bere aseară.


In Zărnești a urmat o cursă contracronometru ca să prindem trenul, apoi ne-am dat jos in gara Cristian. Unde cu un teribil noroc am găsit la un nene o jumate de litru de benzină, cu care am mărsăluit in clăpari și cu schiurile in spate până in celălalt capăt al satului unde am reușit să pornim roaba. Pardon, rabla. Odată pornită, am comutat pe GPL si am venit acasă. Cu mari emoții, mărturisesc!
Seara am încheiat-o cu o ciorbă și o bere, căci la câte am trecut, eu zic că meritam.

Ture faine!

















miercuri, 15 februarie 2012

Lăcăuți cu biţa

Cine: Eu și cu Biţa
Când: 14/08/2011


...sa întâmplat deja de multișor și nu prea îmi mai aduc aminte decât că m-am simțit extrem de bine  acolo pe coclaurile minunate ale Vrancei.
Am fost singur, deoarece Tuti a plecat cu Dan în Bucegi la alergat, pentru a se pregăti pentru maraton și cum eu nu aveam ce cauta cu ei, căci i-aș fi încurcat doar, am hotărât sa ies singur.
Am pornit de dimineața și astfel aveam la dispoziție toata ziua pentru tura asta, deci nu prea m-am grabit.
Totdeauna mi-am dorit sa am timp sa ma bucur din plin de natura asta sălbatică și trista totodată, sa am timp sa o admir și sa ma simt una cu ea.
Ei...pot zice ca de data asta mi-a cam ieșit!
Am putut admira în liniște, oh da!...liniște, peisaje, munți, dealuri, păduri, pășuni, tufe, turme de oi și m-am putut întinde în iarba deasa și uscata de soarele torid din acea perioada a anului.
Aș putea face asta 365 de zile pe an fie vara, fie iarna.
Dar din păcate nu e posibil pentru ca trebuie și noi cumva sa ne câștigăm o pâine și sa îmbogățim pe unii și alții, sa aibă din ce-și lua "gipane" cu care sa meargă "la munte" unde sa își umple burțile umflate cu mici și bere...
Muncești ca sclavul și dacă îi spui ca sâmbăta ai avea nevoie de liber, se uita în tavan după fulgerul ce la trăsnit iar după câteva secunde de stat pe gânduri iți spune, "ok" dar sa fie ultima oara, de parca sâmbăta nu ar fi liberă  defapt!
În fine, hai sa ii las pe ăștia deoparte acum căci stric postarea cu ei, mi-oi descărca eu cu alta ocazie supărarea pe ei!
Am pornit de acasă din Sfântu pe biță parcurgând, ~37 km pe sosea pana la ieșirea din Covasna, de aici, ~16 km. pe forestier după care  ~8 Km.pe coclauri pe unde am mai făcut și ceva pushbike.
 Aveți aici, Harta Traseului, făcută  cu aproximație deoarece nu am GPS, poate in viitorul apropiat voi reuși să îmi iau unul si atunci pot garanta ca hărțile mele nu va vor ghida greșit! Dar până atunci luați cu voi harta si busola căci e mai sănătos. Defapt nu trebuie sa lipsească din rucsac niciodată aceste accesorii, indiferent de traseul ce îl abordezi. In fine...
Traseul este marcat cu bulina albastra și începe din stațiunea Covasna - Golul Covasnei - Valea Basca Mare - Dealul Chiisoara - Vf. Lăcăuți(1777m)
Cam prost marcajul dar, dacă o ții pe forestier nu ai cum sa te rătăcești.

Pe marginea padurii din dreapta se vede traseul pe care am urcat...

...cu zoom



În fundal, Stația meteo "Lăcăuți"









Goru







...după cum ați văzut în imagini,traseul este de dificultate medie și ai ce vedea pe acolo, deci vi-l recomand!


TURE FAINE!





marți, 14 februarie 2012

Coclauri brănene

Când: 12.02.2012

Cine: Bălan, Vlad, și eu; plus Gabi Munteanu care n-a terminat tura din motive tehnice

Cum prima etapă din FRTE a fost programată weekendul ăsta, prietenii cepenetiști se găseau la Bran. Și cum Ioska al meu lipsea căci era beteag cu genunchiul,  am zis să mă alătur invitației. Așa că după un somn scurt de vreo 3 ore, m-am văzut în mașina lu Pizdi mergând spre Brașov. De aici, încă-un autobuz și deja eram in Bran. Aici am fost omul care a dat trezirea, căci oamenii cam obosiseră noaptea trecută...după un scurt mic-dejun, am și plecat in tură.

Plaiuri brănene

Taica Bălan

Probleme tehnice
La prima urcare mai serioasă, schiurile lui Gabi făceau probleme, așa că a decis să se întoarcă.

Pentru stări acute de mahmureală, exersați urcări blană cu Bălan
 Vremea a fost foarte faină, cu excepția vântului care ne-a cam spulberat. Zăpada in schimb, cam horror. Într-un moment schiai pe crustă, în altul pe gheață, ca peste 10 metri să intri in zăpădău până la genunchi.

Bucegii....de peste drum





Coborârea în Zărnești am făcut-o exact pe unde am coborât și la concursul de săptămâna trecută, adică pe un scoc super abrupt, cu zăpada inghețată. Aici ne-am amuzat puțin cu niște trânte originale. În Zărnești am stat la o bere, apoi am luat drumul casei.

Ture faine!

joi, 2 februarie 2012

Ultima tură


Unde: Piatra Mare; Dâmbul Morii- 7 Scări- Vâlcelul Dracului- Vf. Piatra Mare- Cabana Piatra Mare- Familiar- Dâmbul Morii

Când: 30.12.2011

Cine: 22 de cepepenei, un covalpinist, și un cățel

Foarte pe scurt, "Ultima tură" e deja o tradiţie CPNT. La fiecare sfârşit de an, o tură foarte frumoasă prin Piatra Mare. Anul ăsta ne-am adunat 23 de omuleţi...ne-am plimbat, am povestit şi ne-am urat de la mulţi ani!



Bucegii, peste drum

Freezing

Băieţii au cărat şampania


 Mai jos o mică filmare a celor petrecute in această tură


Tradiționala poză de grup

La multi ani!

miercuri, 1 februarie 2012

Schi in Postavaru

Unde: Masivul Postăvaru

Când: 29.12.2011

Cine: Heea, Bălan și eu

In jurul prânzului mă sună Bălan, dacă n-am chef de un schi. Cum mie niciodată nu trebuie să-mi dai prea multe idei, m-am și văzut pe microbuz spre Brașov, unde m-am întalnit cu sus-numiții. De aici în scurt timp ne-am găsit in Poiană, unde era puțină lume. Bălan a urcat pe schiuri de tură, Heea cu schiurile în spate iară eu la fel.

Greu la deal

Vremea a fost superbă, cu puțin vânt

În umbra Bucegilor

La cabană am făcut un mic ospăț, după care ne-am dat la vale căci Heea avea treabă.

Heea si Bălan
 Ajunși jos ne-am răsplătit cu câte-o bere, după care am coborât in Brașov pe Drumul Vechi. Ne-am și distrat cu ocazia asta, schiind printre pietre.

Subsemnatul
In Brașov n-am mai oprit decât la Freddie, unde ne-am lăsat rucsacii. Apoi, fuga-fuga la ziua lui Smendre, unde ne-am intins spre miezul noptii. Noaptea am dormit-o la Freddie acasă, apoi dimineață am plecat cu Bălan direct în ”Ultima Tură”.

Pârtii libere vă urez!